Ziua Mamei • 8 Martie • Ziua Femeii

Fără a ne mai obosi să ne întrebăm de ce, primăvara debutează în vieţile noastre, parcă în trombă, în carnavaleşti sărbători de sezon care mai de care sortite finalmente comerţului şi, inevitabil, kitschului. Dacă Sf. Valentin, Dragobetele, Mărţişorul îşi revendică legitimitatea în istorii demult apuse dar păstrate asemenea prafului pe un chip de carte, 8 martie nu pare a se regăsi în astfel de onorabile recursuri la memorie. Se spune că sărbătorirea lui 8 martie este de dată relativ recentă şi că ar reprezenta în fond doar o reminiscenţă din cutumele impuse cu suficienţă protectoare de imperialismul sovietic. Şi cum mai toate evenimentele puse sub lupa elogiului şi aplauzele alienării aveau o motivaţie proletară, nici 8 martie nu putea să scape de astfel de fonduri cauzale. Desigur, nu a existat o versiune oficială în care să se explice de ce această dată fixă de 8 (şi nu cea de 1 martie sau ziua echinocţiului de primăvară – 22 martie) a fost aleasă pentru sărbătorirea zilei internaţionale a femeii. Şi dacă tot e atât de internaţională această zi, de ce se serbează numai în ţările fostei URSS şi în alte câteva ţări foste socialiste! Tocmai pentru că, în exclusivismul ei, sărbătoarea viza doar un anumit tip de femeie, şi anume femeia-revoluţionar. Motiv pentru care nici nu a prins rădăcini decât în ţările în care comunismul s-a instalat confortabil decenii întregi. Cert este că de la sine nu se ivesc sărbători, iar sărbătorile comuniste au fost stabilite de persoane istorice reale. Mişcarea revoluţionară îşi propusese şi încadrarea femeilor în rândurile ei şi îşi manifestase nevoia acută de a avea propriile sărbători în locul celor populare, bisericeşti sau naţionale, tocmai pentru a putea facilita impunerea unui anumit tip de personalitate socială. Totuşi, de ce 8 martie!!!
Ideea i-a venit Clarei TETKIN, lider în mişcare, în încercarea de omogenizare a forţei feminine. Însă, cum orice revoluţie este ombilical legată de un ideal, de un mit care la rându-i are antecedente, instinctul mitic îi dictează Clarei modelul biblic, istoric al poporului său, anume modelul Esterei, care şi-a salvat prin vicleşug poporul de mânia unui tiran. Istorie prezentă nu doar în Biblie căci Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor: Purim. Paradoxal, sărbătoare veselă pentru un masacru reuşit, Purimul fiind în ultimă instanţă sărbătorirea nimicirii duşmanilor. Ea se serbează la sfârşitul lui februarie, începutul lui martie. Această sărbătoare neavând o dată fixă, s-a decis ca ziua femeii-revoluţionar să fie pe 8 martie, probabil ziua în care a coincis cu Purimul din anul respectiv, anul deciziei. 8 martie simbolizând ziua în care se slăveşte Femeia-lider, aceasta nefiind o sărbătoare religioasă. Dar, cum probabil şi uitarea, potenţată de ignoranţă, îşi are virtuţile sale, omiţând de prin noianele de întâmplări pe cele facile şi, de ce nu, convenabile în efectele lor, 8 martie rămâne un punct în care ne mai putem aminti şi altfel de femeie.
După un articol al Prof. Andrei Kuraev (doctor în teologie ortodoxă, prof. la Institutul Teologic Sf. Tihon din Moscova)