Locul 10. O nouă planetă (sau o stea pitică maro)

În decembrie 2009, folosind telescopul Subaru de pe unul din munţii din Hawaii a fost descoperită o planetă (sau poate că este o stea care a eşuat în a deveni stea, adică o pitică maro) în jurul unei stele foarte asemănătoare ca şi mărime şi masă cu Soarele nostru. Mai mult, majoritatea planetelor descoperite până acum se găseau ori foarte aproape ori foarte departe de stea. Dar această planetă este undeva la mijloc, la o distanţă asemănătoare celei la care Neptun este depărtată de Soarele nostru. Sistemul acesta solar este situat la o distanţă de 50 de ani lumină de Pământ, iar planeta are dimensiuni de 10-15 ori mai mari decât Jupiter. Este vorba aşadar de un obiect cosmic masiv, nu de o planetă de tipul Pământului, însă a fost observată prin fotografiere directă, nu prin alte tehnici indirecte. Este o confirmare a dezvoltării tehnologiei observării de exoplanete prin fotografie directă.

Locul 9. Acceleratorul LHC de la CERN (repus în funcţiune)

Miercuri 16 decembrie 2009, acceleratorul LHC a încheiat cu succes prima sa perioadă de funcţionare din istoria sa. LHC deţine acum recordul mondial de energie de coliziune între particule la 2.36 TeV şi va fi repornit în februarie 2010 la energii încă şi mai înalte.

Locul 8. Teleportarea

Nu este vorba de teleportarea materiei, ca în Star Trek, ci de teleportarea informaţiei. Adică un atom nu este distrus într-un loc şi recreat în alt loc din spaţiu, ci e vorba de doi atomi deja existenţi, în care al doilea primeşte proprietăţile primului, adică informaţia primului este transferată (teleportată) la al doilea. Domeniul de studiul al acestui fenomen poartă denumirea de teoria cuantică a informaţiei. Cercetători de la Universitatea Maryland din SUA au reuşit să teleporteze date (informaţii) pe o distanţă de un metru, iar aplicaţiile practice ar putea fi realizarea de supercomputere mai sigure şi mai rapide.

Locul 7. O lemă fundamentală demonstrată

O lemă este o teoremă mai specială, adică una fundamentală, de la baza demonstraţiilor dintr-un domeniu al matematicii. Această lemă se referă la legătura şi simetria între două domenii ale matematicii ce aparent nu aveau nici o legătură între ele, anume teoria numerelor şi teoria grupurilor. În 1979, un cercetător american de origine canadiană, Robert Langlands, şi-a dat seama că aceste domenii ale matematicii sunt profund legate între ele şi că atunci teoreme demonstrate într-unul au echivalent în celălalt. El a pus piatra de temelie a noului edificiu matematic enunţând o lemă care abia anul acesta a fost demonstrată, după 30 de ani. Rezolvatorul ei este un matematician de origine vietnameză care lucrează la Universitatea Princeton din SUA. Odată ea demonstrată, progresul se estimează a fi mult mai rapid în acest nou domeniu al matematicii.

Locul 6. Apă pe Lună!

În noiembrie 2009 s-a arătat clar că există apă pe Lună. O sondă a NASA, LCROSS, s-a prăbuşit controlat pe Lună, creând un nor de praf cu ce se ascundea sub solul lunar. În acel praf au fost detectate urme de apă de către altă sondă a NASA care era în orbită în jurul Lunii. Descopeirea este foarte importantă, pentru că fără apă pe Lună, ar fi foarte greu să fie realizate colonii permanente umane pe Lună în viitor. Următorii paşi sunt atunci a se determina cum a fost formată apă pe Lună şi cât de multă apă este pe Lună.

Locul 5. Creşterea peştilor ton pe continente!

Tonul este un mare peşte oceanic prădător foarte apreciat pentru carnea sa. Numai că populaţia globală de ton este de numai 10% faţă de cum era în 1950. Oamenii se gândeau atunci să creeze crescătorii de ton pe continente, în rezervoare uriaşe, dar nu mergea deloc, pentru că aceşti peşti sunt migratori, obişnuiţi să migreze pe mari distanţe în ocean. Dar anul acesta, o companie australiană a reuşit în sfârşit să determine o colonie de ton să depună icre în captivitate, în rezervoare mari de apă aflate pe uscat. Există speranţa realizarea de crescătorii de ton pe uscat, atât pentru consum, cât şi pentru repopularea cu ton a oceanelor.

Locul 4. Robotul care face cercetări ştiinţifice

Pentru prima oară, anul acesta un robot a realizat o descoperire ştiinţifică trecând fără asistenţă umană prin întregul ciclu ştiinţific: formularea unei ipoteze, testarea ei experimentală, interpretarea rezultatului experimentului şi apoi reformularea ipotezei originale în lumina experimentului. Robotul poartă numele sugestiv Adam şi a fost creat la universitatea Aberystwyth in Ţara Galilor, Marea Britanie, de câtre echipa cercetătorului Ross King, care crede că într-o zi roboţi cu inteligenţă artificială ar putea să redescopere singuri legile fizicii. Studiul a fost publicat în prestigoasa revistă Nature.

Locul 3. Vindecarea prin terapie genetică a celor care nu văd în culori

Tehnologia a fost dezvoltată şi folosită până acum pe două maimuţe care sufereau de o boală ce nu le lăsa să vadă color, ci doar alb-negru. Le-au fost injectate gene care produc proteine care permit detectarea culorilor. Prin urmare, pentru prima dată în viaţa lor, maimuţele au putut vedea în culori. E drept, pentru început doar două culori, roşu şi verde. Descoperirea a fost realizată de Jay Neitz de la Universitatea din Washington şi oferă speranţa că într-o zi o serie de boli ale vederii la oameni se vor putea rezolva prin terapie genetică. Studiul a fost publicat în prestigoasa revistă Nature.

Locul 2. Epigenomul uman decodificat

Epigenomica este un subdomeniu nou al geneticii care exprimă cum comportamentul şi mediul ambiant influenţează modul în care genele se comportă. Cu alte cuvinte, dacă până acum se credea că dacă ai genele bune, sau proaste, atunci bun sau prost se dezvoltă corpul tău în domeniile respectivelor gene. Însă nu este chiar aşa, arată epigenomica. Mediul ambiant şi comportamentul pot influenţa modul în care se exprimă genele. De exemplu, dacă fumezi sau stai într-un mediu poluat, poate creşte riscul de boli deşi ai gene bune pentru acele boli. Sau invers, dacă traieşti sănătos, scade riscul de boli deşi ai un risc genetic pentru acele boli. Un studiu major care a clarificat aspectele esenţiale ale epigenomicii a fost publicat în prestigioasa revistă Nature anul acesta.

Locul 1. Ardi, cel mai vechi strămoş al omului

Ardi este cea mai veche fosilă de un hominid care a fost descoperită. Are o vârstă de 4,4 milioane de ani şi reprezintă cel mai vechi strămoş cunoscut al omului şi al maimuţelor. Scheletul a fost reconstituit din sute de fragmente sfârâmate de oase descoperite în 1992 în Etiopia, Africa. Acestea au fost analizate detaliat şi abia în anul acesta, 17 ani mai târziu, a fost publicat un studiu detaliat asupra acestor oase. studiul, realizat de echipa domnului Tim D. White de la Universitatea Berkeley din california, publicat în prestigioasa revistă Science, afirmă că oasele aparţin unui individ dintr-o nouă specie de hominide, denumită Ardipitechus ramidus (sau „Ardi” pe scurt), cea mai veche specie cunoscută de hominid şi strămoş direct al omului şi maimuţelor din ziua de azi.

© Adrian BUZATU @ Ştiinţa Azi

http://www.youtube.com/watch?v=xvtP7BPmYEg&feature=player_embedded