Uite-o, vine-ncet pe vale, calcă parcă-atinge stele,
Râde, cred că i se pare că e prinsă-n joc de iele.
Nu e fată nici femeie, deși plete lungi i-atârnă
Ca un snop de curcubee peste umerii de zână.

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi,
Stai un pic la noi în țară
Măcar pân-o să răsară
Cel trifoi cu patru foi.
Poate l-om găsi vreodată
Să ne stea norocu-n poartă,
Primăvară, primăvară.

Tace, răsucind pe-un deget, fraged fir de iarbă mare,
Ochii verzi, trupul suleget, mersul dulce legănare.
Mâna mică duce-n soare, rupe-o rază și-o înfige
Lâng-un bobocel de floare care tremură și plânge.

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi,
Stai un pic la noi în țară
Măcar pân-o să răsară
Cel trifoi cu patru foi.
Poate l-om găsi vreodată
Să ne stea norocu-n poartă,
Primăvară, primăvară.

[muzică și versuri: Tudor Gheorghe]