© Q-magazine | Există oameni bântuiţi de idei pentru care viaţa înseamnă doar o nesfârşită căutare. Un astfel de personaj a fost românul Petrache Poenaru, inventatorul „condeiului portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală”. De profesie vizionar, Poenaru a lăsat în urma sa steagul României (în actuala formă), a conceput primul ziar autohton şi a organizat învăţământul românesc.

Petrache Poenaru s-a născut în ultimul an al secolului al XVIII-lea, la 10 ianuarie, în localitatea Băneşti, judeţul Vâlcea. Ca nepot al vornicului Iordache Oteteleşanu, cel care a avut un rol important în evoluţia şcolilor din Craiova, Poenaru beneficiază de o educaţie de excepţie. În 1918, după ce îşi termină studiile secundare la şcoala de la Biserica Obedeanu din Craiova, lucrează la cancelaria Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, pentru ca doi ani mai târziu să predea limba greacă la Şcoala Mitropoliei din Bucureşti.

Omul de taină al lui Tudor Vladimirescu. N-avea nici 22 de ani când, înflăcărat de idealurile revoluţiei, îşi abandonează slujba pentru a se alătura unei cete de haiduci de prin mahalalele Craiovei. Cu toată ambiţia şi priceperea de care era capabil, tânărul Petrache îşi arată limitele de războinic într-o încăierare cu arnăuţii. Ceilalţi haiduci îl pârăsc lui Tudor Vladimirescu pe motiv că „băiatul cu călimara ascunsă prin buzunare nu ştie nici să tragă la pistoale, nici să arunce cuţitul cum trebuie”. Spre surprinderea haiducilor, marele conducător al Revoluţiei de la 1821 este plăcut impresionat de mintea ageră şi entuziasmul „grămăticului”, îl ia sub aripa sa ca om de taină şi-l numeşte şef al cancelariei şi conţopiştilor. Poenaru se pune pe treabă şi, din poziţia cheie deţinută, editează primul ziar românesc „Foaie de propagandă”, ziarul armatei de panduri a lui Tudor Vladimirescu. Tot Petrache Poenaru concepe, după modelul francez, steagul naţional al României în forma lui actuală (culorile roşu, galben şi albastru, dispuse vertical). Drapelul lui Petrache Poenaru a înlocuit steagul pandurilor alcătuit din două bucăţi de mătase, una albă, cealaltă albastră, de formă pătrată şi având pe margini ciucuri roşii, galbeni şi albaştri.

Primul brevet de invenţie obţinut de un român

După înfrângerea Revoluţiei de la 1821, „pandurii erau vânaţi, li se tăiau capetele, aruncate într-o grămadă expusă în piaţa publică, unde se puteau vedea şi capete de femei!”. Printre puţinii supravieţuitori ai oastei lui Tudor Vladimirescu s-a aflat şi Petrache Poenaru, care, în 1824, câştigă încrederea Eforiei şi este trimis cu o bursă de studii în străinătate la şcolile tehnice din Viena şi Berlin. În 1826, tânărul care nu demult „îmbrăcase cămaşa morţii” îşi completează studiile cu o altă bursă la celebra „l‘École polytechnique” din Franţa. În timpul studiilor, brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris. Astfel, pe 25 mai 1827, Poenaru obţine brevetul francez 3208 pentru „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală”. Invenţia inginerului român a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris. Tocul său cu rezervor elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală. În plus, noul condei aducea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, crea posibilitatea înlocuirii unor piese şi asigura un debit constant de cerneală. Acesta a fost, de altfel, şi primul brevet de invenţie obţinut de un român.

Pandurul din Manchester

Petrache Poenaru pleacă apoi în Anglia, unde va rămâne în istorie şi ca primul român care a călătorit cu trenul (1831), noul mijloc de transport pus în funcţiune, în 1830, între Liverpool şi Manchester. Aproape două secole mai târziu, după numele său va fi boteazată o staţie de metrou bucureşteană (vechea staţie „Semănătoarea”). După periplul european, fostul pandur se întoarce în Ţara Românească şi este numit profesor de fizică şi matematică la Sf. Sava din Bucureşti. În 1838, în calitate de director general al Şcolilor din Ţara Românească, înfiinţează şcolile publice săteşti din Muntenia, al căror număr ajunge la 2236 în preajma Revoluţiei de la 1848. Introducerea Sistemului Metric Zecimal în Ţara Românească i se datorează aceluiaşi Poenaru care elaborează şi primul proiect românesc de lege pe această temă. În 1870, la 10 sepxembrie, devine membru al Academiei Române. Se stinge din viaţă la 2 octombrie 1875, la vârsta de 76 de ani. Prin realizările şi personalitatea sa progresistă, Petrache Poenaru rămâne unul dintre cei mai importanţi gânditori români şi europeni ai secolului al XIX-lea.

Istoria „condeiului portăreţ”

În 1692, bijutierul parizian Dalesme concepe primele peniţe de scris din metal. Fabricaţia acestora este perfecţionată abia în 1772 de către Fontaine, iar un prim brevet datează de la 1709. Astfel de stilouri primitive au fost utilizate, se pare, încă de pe vremea lui d”Alembert (1717 – 1783) şi Diderot (1713 – 1784). Chiar şi împărăteasa Rusiei Ecaterina cea Mare notează în „Memoriile” din 1748 că a folosit o „pană fără sfârşit”. Tot în 1748, germanul J. Jansen din Aachen inventează peniţa de scris din oţel moale, care, însă, abia în 1802 intră în fabricaţie industrială şi uz curent. În 1780 englezul Samuel Harrison propune înlocuirea penei de gâscă pentru scris cu peniţa confecţionată din metal, pentru ca, timp de un secol, între 1800 si 1900, să fie depuse peste 400 de brevete în acest sens. La 25 mai 1827, românul Petrache Poenaru, literat şi profesor, inventează la Paris şi obţine brevetul pentru „condeiul portăreţ fără sfârşit alimentându-se el însuşi cu cerneală”. Este primul toc rezervor, precursorul stiloului actual realizat ulterior de Brissant şi Ciffin în 1863 şi, mai apoi, de către Watterman în 1884.

Cele mai scumpe stilouri din lume

Cel mai valoros stilou este „The Aurora Diamante”. Această veritabilă comoară la purtător, constituită în totalitate din platină, este integral acoperită cu diamante De Beers. Preţul unui exemplar – 1.300.000 de dolari. La rândul său, „Mystery Masterpiece”, stiloul creat de companiile europene Van Cleef & Arpels şi Montblanc, este încrustat cu 840 diamante, dar şi cu rubine, smaralde şi safire. Preţul de vânzare – 730.000 dolari. Ceva mai ieftin, 265.000 de dolari, este „La Modernista Diamonds Fountain Pen”. Creat în 1999 de Caran d‘Ache, în memoria lui Antoni Gaudi, conţine părţi din argint, un vârf din aur de 18 karate fiind îmbrăcat în 5.072 de diamante special tăiate pentru a se potrivi. Cele 96 de rubine de pe capac formează emblema Caran d‘Ache. În topul instrumentelor de scris care sar peste 100.000 de euro se mai află şi „Montblanc Prince Rainier III Limited Edition 81 Pen”. Acesta din urmă este o un stilou unicat, creat special pentru un eveniment caritabil organizat în memoria prinţului Rainier al-III-lea de Monaco. Confecţionat din aur alb de 18 K şi decorat cu diamante şi rubine, stiloul a fost multiplicat, ulterior, în 81 de exemplare (vârsta la care s-a stins din viaţă prinţul). Preţul unui exemplar – 180.000 euro.