Apa şi organismul uman

0

water splashing from ice cubes being dropped in a glass.Articol scris de Elena Ciobanu | IMPULS, nr. 3

„Apa este singura băutură pentru un om  înţelept” Henry David Thoreau

Apa, cea mai importantă substanță pentru organism, alcătuiește 65-75% din greutatea totală a corpului  și este responsabilă pentru buna funcționarea a acestuia reprezentând mediul în care se desfăşoară toate procesele biologice specifice. Este un compus indispensabil vieţii deținând circa 70-75% din greutatea totală a unei persoane adulte: sângele – 85%, muşchii – 75%, creierul – 83%, plămânii – 86%, oase 20%, rinichii – 83% şi ochii – 95% ;  pierderea a 10% din apa organismului duce la moartea acestuia. Ca să supraviețuiască și să fie sănătos, organismul are nevoie permanent de apă. De aceea, îndemnul pe care-l auzim zilnic, de a bea măcar doi litri de apă în 24 de ore, nu e deloc întâmplător, apa având numeroase funcții și roluri în organismul uman ca:

·                     protejează țesuturile, încheieturile și coloana vertebrală:

  • menține constantă temperatura corpului și umiditatea în țesuturile din organism.
  • ajută organismul să elimine toxinele prin ficat și rinichi.
  • ajută digestia: enzimele din salivă descompun mâncarea și dizolvă mineralele și alte substante nutritive, ajută la  digerarea fibrelor alimentare solubile, care mențin sănătatea intestinelor .
  • împiedică creşterea acidităţii la nivelul stomacului;
  • ajută în toate procesele de metabolim;
  • întăreşte inima şi circulaţia;
  • îmbunătăţeşte capacitatea de apărare a organismului;
  • activează sistemul nervos şi scade predispoziţia la stres;
  • creşte capacitatea de concentrare;
  • asigură prospeţime şi elasticitate pielii.
  • este lubrifiant pentru structurile care asigură mobilitatea corpului (de exemplu, fluidele din articulații).

Cantitatea de apă consumată creşte (mai mult…)

Despre adevăr şi minciună

0

adev mincArticol scris de Radu Herjeu | IMPULS, nr. 3

Mi s-a spus de multe ori că nu există adevăr. Că nimeni nu l-a văzut, că nu-l poate arăta nimeni cu degetul. Că fiecare om îşi construieşte propriul adevăr în funcţie de informaţiile pe care le are, de modul în care a fost crescut, de lucrurile în care crede, de cei din jurul lui. Că nu se poate şi e chiar periculos să încercăm raportarea tuturor lucrurilor la un adevăr suprem, pentru că, nu-i aşa, oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevărul lui mărunt şi neînsemnat, dar atât de important atunci când îl opunem adevărului celuilalt. De nezdruncinat, ca şi când ar fi rupt din acel copac al înţelepciunii.

Aceiaşi oameni care-mi spuneau că nu există adevăr, ţineau cu dinţii de părerile lor, de convingerile lor, de senzaţiile lor. De fapt, ei îşi apărau dreptul de a crede în ce vor ei. De a-şi apăra universul strâmt în numele adevărului propriu. Ei nu pledau pentru înţelegere, ci pentru dreptul de a nu fi contrazişi. Atunci când crezi cu tărie în ceva, pentru că ai nevoie să crezi, transformi totul în adevărul tău. Viaţa ta se mulează pe acest adevăr. Toate lucrurile, oamenii, ideile intră în universul tău doar după ce au trecut prin acest şablon, devenit Adevărul. Şi-l aperi cu disperare pentru că nu vrei ca universul tău să se clatine. N-ai putere să o iei de la capăt. Nu te gândeşti niciodată că cel de lângă tine are un univers construit pe baza unui adevăr, poate, exact opus celui pe baza căruia respiri şi iubeşti tu.

Atunci când întâlneşti un om care (mai mult…)

Chiulul la români

0

375_fullsize_intrunirea-cvorumuluiArticol scris de Liviu Nanu | IMPULS, nr. 3

Ar trebui să reconsiderăm chiulul, să-l punem în valoare, să-l arătăm lumii în adevărata sa lumină. Chiulangiul este de fapt altfel decât am fost învăţaţi să-l privim, el este de fapt un revoluţionar. El refuză un anume program stabilit peste capul său şi îşi ia libertatea să gândească, să experimenteze. Oare cele mai frumoase momente din şcoală nu au fost cele în care ne petreceam timpul chiulind şi plimbându-ne prin oraş sau bând cafele prin baruri? Cine spune că nu e aşa e un mincinos. Câţi dintre noi nu şi-au luat măcar o dată un concediu medical (sau alte forme de chiul) pentru rezolvarea unor probleme personale sau pur şi simplu pentru distracţie? Chiar şi Dumnezeu, după ce a făcut lumea în şase zile, se odihneşte acum o eternitate. Orice societate urmăreşte menţinerea populaţiei, a clasei muncitoare într-o stare de prostie, un individ care gândeşte sau care citeşte poate deveni un individ periculos. Periculos pentru cine? ne-am întreba. Periculos pentru că nu poate fi monitorizat, pentru că nu produce lucruri inutile şi nici nu le consumă. Într-un raport recent al ONU se spune că anual mor, din cauza muncii, al efortului, peste două milioane de oameni, mai mult decât orice alt dezastru natural sau accidental, mai mult decât victimele terorismului. În opinia lui Oscar Wilde, leneşii sau chiulangiii, reprezintă nicidecum o povară, ci tocmai elita, aleşii, vizionarii, cei care duc lumea spre progres pentru că văd mai limpede şi creează tot timpul. Ei recuperează de fapt timpul furat de alţii, de societate şi în plimbările lor aiurea, au timp să înveţe despre viaţă şi o fac mai bine decât la locul de muncă sau în sala de curs.

Omul modern nu se (mai mult…)

Îndemn la plictis

0

plictisArticol scris de Daniel Pătrăşincă | IMPULS, nr. 3

Călătorind cu faţa spre sine şi nu neapărat în orizontul valorilor unanim acceptate, m-am oprit la un concept sau mai degrabă la o stare pe care mulţi o investesc cu prea puţină consistenţă – plictisul.

            Definit în umbra unor atribute comune, rareori s-a întâmplat să capete străluciri deosebite, sub condeiul unor spirite dispuse să caute chiar şi acolo unde s-a mai căutat. Emil Cioran, spre exemplu, făcea distincţia între două tipuri de căderi posibile şi succesive ale omului; anume căderea în timp ca participare la istorie şi ca autoproiectare, pe de altă parte căderea din timp în calitate de condamnare prin plictis a existenţei (viaţa repetitiv-monotonă). Pe tărâmul filosofiei se oferă o dimensiune temporală şi oarecum nefastă, cel puţin în viziunea lui Cioran, însă acest lucru nu înseamnă că noţiunea şi-a epuizat definitiv esenţa. Istoricizarea ca încremenire a timpului raportat la propria-mi fiinţă nu mi-a oferit însă o asumare a acestei condiţii care se regăseşte în diferite grade la nivelul fiecărei fiinţe umane. Procedând la extinderea dinspre individual spre general-social am putea spune că o parte din istoria noastră ca timp este suma plictiselilor tuturor, argument evident nesatisfăcător. Nu se potrivea defel cu nevoia înţelegerii propriului sentiment de plictis.

            Mergând pe urmele psihanalizei, (mai mult…)

SMART GRIDS, „INTERNET AL ENERGIEI”

0

smart grids impArticol scris de Maria Bivolu | IMPULS, nr. 2

Sistemele electroenergetice sunt supuse astăzi unor provocări ca urmare a progreselor tehnologice în domeniul surselor de energie regenerabilă, sistemelor de telecomunicaţie, electronicii de putere etc. Dezvoltarea unor surse noi de energie curată se produce pe fondul crizei energetice, a schimbărilor climatice şi a stimulentelor, de preţ, de pe piaţa de energie electrică.

Conform Agenţiei Internaţionale a Energiei, consumul de energie electrică în Europa va creşte, până în 2030, cu o rată anuală de 1,4%, iar puterea instalată în surse de energie regenerabilă se va dubla, de la 13%, în prezent, la 26% în 2030 [1]. Se constată un ritm de creştere a consumului de energie electrică care solicită o disponibilitate crescută de putere în sursele de producţie.

Companiile energetice din lume au în vedere creșterea eficienței energetice, accelerarea producței de energie regenerabilă si dezvoltarea tehnologiilor de tip SmartGrids – potrivit raportului global Deloitte Energy Predictions 2010.

Conceptul  Reţelelor Electrice Inteligente – SmartGrids a fost lansat în anul 2005 în cadrul Platformei Tehnologice Europene pentru Reţele Electrice ale Viitorului, a Programului Cadru 7 al Comisiei Europene. În viitorul apropiat SmartGrids sunt considerate un „Internet al energiei”, deoarece pun la dispoziția consumatorului informații despre energie in timp real, dându-i astfel posibilitatea să facă alegeri inteligente. Reţeaua electrică inteligentă (Smart Grid) poate moderniza reţeaua actuală de electricitate, astfel încât să facă faţă cerinţelor societăţii secolului XXI.

Se doreşte ca tranzitul către reţelele viitorului să se realizeze printr-o abordare integrată şi inovatoare pe plan tehnic, comercial şi de reglementare.

CONCEPTUL DE (mai mult…)

Proiectarea pedagogică a unei machete funcţionale

0

SONY DSCArticol scris de Elena Vijulan | IMPULS, nr. 2

Machetele funcţionale reprezintă o familiei numeroasă şi răspândită de mijloacele de învăţământ care face parte din grupul modelelor materiale.  Aceste modele materiale sunt construite pentru a rezolva, pe cale experimentală, acele probleme care nu pot fi soluţionate uşor pe cale analitică, sau pentru care nu există încă metode de calcul adecvate.

Atât machetele funcţionale cât şi machetele statice recunosc o triplă utilitate şi anume pentru proiectare, pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru învăţământ.

Proiectul pedagogic al machetelor funcţionale are ca punct de plecare stabilirea funcţiilor pe care urmează să le îndeplinească în cadrul proiectului didactic. Acestea derivă în mod direct din îmbinarea potenţialului pedagogic al machetelor funcţionale cu situaţia de învăţare, conţinutul de instruire, obiectivul pedagogic operaţional a cărui realizare o sprijină şi strategia de instruire adoptată. (mai mult…)

Eşecul şcolar şi combaterea acestuia de către profesor

0

Articol scris de Liliana Băloi | IMPULS, nr. 2

Focus on Teen ProblemsDezvoltarea rapidă în lumea contemporană al nivelului tehnico-ştiinţific al producţiei, a automatizării procesului de muncă ridică probleme din ce în ce mai complexe a adaptării omului la muncă.

            Copilul este şi va fi pus permanent în contexte critice la care va trebui să se adapteze. De aceea există o preocupare importantă pentru asistenţa copilului, pentru pregătirea lui pentru viaţă, pentru integrarea lui socio-profesională.

            Una dintre orientările şi perspectivele legate de problematica copilului este precocitatea depistării şi introducerea unei terapii complexe medico-psihopedagogice. Aceasta se poate realiza de către medic,dar şi de către cadrele didactice care-şi desfăşoară activitatea în instituţiile şcolare şi urmăresc dezvoltarea psihomotorie a copilului cu ajutorul fişelor special elaborate.

            Actul educativ este întâlnit de-a lungul întregii sale vieţi şi îşi păstrează vie importanţa şi după consumarea evenimentului perturbat care este boala, uneori acţionând chiar în timpul desfăşurării procesului patologic, având efecte pozitive asupra acestuia.

Profesorul trebuie să vadă în elev şi altceva decât recipientul informaţiilor pe care le transmite. Este necesar şi important ca profesorul să nu lucreze doar cu dimensiunea raţional-intelectivă a elevului ci şi cu cea afectivă, motivaţională şi comportamentală. (mai mult…)

„EDUCAȚIA EXTRACURRICULARĂ, răspunsul de azi la cererea de mâine”

0

adolescentiArticol scris de Cosmin Ionescu | IMPULS, nr. 2

Educația extracurriculară prin activitățile sale constituie modalitatea neinstuționalizată de realizare a educației, realizându-se în afara procesului de învățământ, având un rol bine stabilit în formarea personalității copiilor și tinerilor.

Prin activitățile extracurriculare se urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Un impact pozitiv al activităților extracurriculare îl are formarea și dezvoltarea personalității elevilor, inițierea, proiectarea și implementarea de programe și proiecte prin atragerea de fonduri extrabugetare.

Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală. Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.

Modelarea, formarea şi educaţia omului cer (mai mult…)

Visul şi neliniştea unui adolescent

0

Articol scris de Eugenia Pasăre | IMPULS, nr.2

adolescentIdeea de a prezenta câteva sentimente şi păreri privind problemele adolescenţilor, mi-a venit citind în numărul anterior al revistei, afirmaţia unei eleve din şcoala noastră: „adolescenţa este vârsta întrebărilor, a îndoielilor…, în zilele noastre este din ce în ce mai greu să fii adolescent”, cuvinte spuse cu deschidere dar şi cu aşteptări pentru multe răspunsuri. Cine poate oferi adolescenţilor acestea? Familia dar şi dirigintele persoana în care adolescentul are încredere, care oferă o oază de căldură sufletească şi un plus de înţelegere.

În condiţii de insuficientă maturitate psihică, bogăţia vieţii afective a adolescentului rămâne o realitate. La această discrepanţă se adaugă însă, intensificarea activităţii de introspecţie la adolescent, pentru că acum Eul se descoperă din interior. Într-un asemenea context, de forţe şi tendinţe contradictorii, orientarea adolescentului în zona propriilor trăiri, în găsirea unor exteriorizări satisfăcătoare, este dificilă şi are nevoie de „cineva de încredere”, căruia să-i destăinuie frământările, cu care să-şi confrunte, în siguranţă şi înţelegere, soluţiile. Când dirigintele reuşeşte să fie acest „cineva”, multe conduite neconformiste ale adolescentului sunt evitate.

Responsabilitatea celui care lucrează cu adolescenţii este cu atât mai mare cu cât adolescenţa reprezintă un important pas al dezvoltării fiinţei umane-poate cel mai important din punct de vedere fizic, biologic, psihic şi intelectual.  Dimensiunea socială a personalităţii adolescentului suportă şi ea modificări, pentru că acum se formează orizontul social ce începe cu formarea conştiinţei de sine. (mai mult…)

Remedii ale plictiselii

0

plictisealaArticol scris de Valeria Roşca | IMPULS, nr. 3

Plictiseala este una din cele mai periculoase… boli spirituale. Plictisitul e apatic, somnolent, dezinteresat, ratează poantele, ocaziile, trece pe lângă frumusețe cu ochii închiși. Până și urâtul își are farmecul său. Îți dă de lucru, ai ce trasfigura. Frumosul și urâtul sunt două categorii ale esteticului prin care ochii omului rămân conectați la priza interesului.  Departe de plictiseală. Arta e o navă care duce valorile estetice. N-ai decât să urmărești un fragment din imensa ei siluetă și plicitiseala dispare. Se poate instala sublimul. Unde mai pui că urmărind-o, dai de alții ca tine cu care intri în schimb, dacă nu de idei, cel puțin de energii.  Prietenia, valoare socială, se înfiripă acolo unde energiile trec  firesc  dincolo de armuri, paravane, geamuri, și găsesc alte energii, înoitoare cu care intră în contact.

            Plictiseala stă la pândă să-l înhațe pe oricine nu-și grădinărește buruienișul interiorității. Vine la pachet cu indispoziția, cu lenea, cu opacitatea, cu zeflemeaua sterilă și urzicantă. Plictisitul e un mohorât. Nu-l prinzi cu nici un cârlig, Nu se simte confortabil în recipientul în care se izolează, dar nici nu-i trece prin minte să se prindă de vreun deget întins din afară. Un astfel de deget este nu doar arta, în toate formele ei, ci și știința. Aceasta nu este doar pentru inițiați. Există publicații care sunt blânde cu cei curioși dar neechipați intelectualicește pentru înțelegerea noutăților în știință. Dacă vrei să înțelegi cum văd oamenii de știință lumea în care tu nu vezi mai nimic, o poți face. Ei, oamenii de știință, aduc din mintea lor concepte pe care apoi le regăsesc sau pe care le așază în lume, modelând-o, schimbând-o, cucerind-o. Apoi, din dragoste pentru profani, îți popularizează lucrările, adică explică școlărește, pe-ndelete, pentru oricine vrea să înțeleagă. Să vrei să înțelegi ține de calitatea ta de om. Mărturisesc că mi s-a întâmplat ca, după ce am adus la clasă un text dintr-un autor celebru (mai mult…)

De ce profesor?…

0

profesorArticol scris de Elena Ciobanu | IMPULS, nr. 2

„Un secol de trăiești, un secol învață, dar nu mereu în aceeași clasă“

NICOLAE IORGA

Statutul de profesor se dobândește destul de ușor, ar spune unii, destul de greu ar spune cei care analizează cu seriozitate și văd mai mult de o simplă meserie. În pofida  tuturor greutăţilor, a obstacolelor şi a dezamăgirilor, milioane de profesori din lumea întreagă perseverează în această profesie pe care şi-au ales-o. Ce i-a determinat să aleagă acestă profesie și ce i-ar putea determina pe tinerii absolvenți de liceu să aleagă să devină profesori când ştiu că s-ar putea să găsească la terminarea școlii destul de multe dezamăgiri? Ce îi face să nu renunţe? Majoritatea oamenilor cred că a fi profesor înseamnă doar a transmite cunoștințe dintr-un anumit domeniu, a evalua nivelul de cunoștințe al elevilor și a-i ierarhiza prin note. Profesia de cadru didactic este mult mai profundă, solicită calități speciale, care se pot forma și dezvolta dacă persoana respectivă dorește, cu adevărat, să fie profesor. Cel care intenționează să urmeze o cariera didactică trebuie să poarte, înainte de a se înscrie la facultate, o discuție cu el însuși, pentru a se verifica dacă poate face față cerințelor profesiei. În primul rând, constată dacă este conștient de importanța profesiei, pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente pozitive față de ei, să le oferi dragostea și respectul tău, să fii conștient că le influențezi viața și ești răspunzător pentru asta în fața lor, a părinților, a societății.

 Înainte de a alege cariera didactică, fiecare trebuie să găsească (mai mult…)

Importanţa lecturii în viaţa elevului

0

citesteArticol scris de Felicia Constantinescu | IMPULS, nr. 2

Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit, de lectură.

Rabelais spunea despre copil că „este un foc ce trebuie aprins şi nu un vas ce trebuie umplut”. Secretul acestui foc rezidă în propria noastră capacitate de a-i prezenta cartea ca pe ceva ce trebuie cucerit, ca pe o materie vie. Plăcerea de a citi este un sentiment pe care trebuie să-l împărtăşeşti cu ceilalţi, aceasta va fi deviza cheie.

Noi trebuie să avem dragoste pentru carte, pentru că ea răsplăteşte generos dragostea ce i-o purtăm. Ea te instruieşte chiar şi fără să i-o ceri şi poate, când nici n-o doreşti.

Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru, filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite (mai mult…)

arta TATTOO | Semnificaţie istorică şi actuală. Pro şi Contra tatuajelor… Ce alegi?

0

tattoo-554x369Articol scris de Claudia Mădălina Pătraşcu | IMPULS, nr.2

Subiectul tatuajelor a rămas aproape peste tot în lume unul destul de controversat. Mulți sunt cei care le îndrăgesc, şi le fac sau doar le admiră, dar la fel de mulți sunt şi cei care le blamează şi le asociază cu diferite clase de oameni.

Trecând de prejudecați, tatuajele există din cele mai vechi timpuri în culturi precum cea egipteană (încă din anul 2000 î.Hr.), japoneză (din anii 300 î.Hr.), chineză şi continuându-şi extinderea până în zilele noastre când arta tatuajului nu se mai practică din motive specifice, ci doar ca o înfrumusețare sau modificare corporală.

La egipteni, tatuajul era predominant la femei şi se efectua cu ocazia anumitor ritualuri. La japonezi şi în alte culturi asiatice, desenele imprimate cu cerneală pe trupurile şi feţele bărbaților aveau rolul de a îndepărta forțele răului şi spiritele obscure. Mai apoi tatuajul a devenit însemnul hoților, criminalilor, deținuților şi chiar până în zilele noastre, în Japonia a avea un tatuaj e un stigmat ce te integrează în lumea interlopă a mafiei şi a criminalilor.

Spre deosebire de lumea asiatică, în Anglia şi Rusia secolelor trecute, tatuajele aparțineau elitei. Doar regii şi împărații beneficiau de arta scumpă a tatuajului, care nu le era accesibilă oamenilor de rând.

                Cele două războaie au participat in mod considerabil la răspândirea tatuajelor mai ales printre soldați şi marinari. „Saloane” de tatuat erau amplasate în porturi sau lângă bazele militare.

Momentul revoluționar care a permis (mai mult…)

Colocaţii ale substantivului „moarte”

0

moarteArticol scris de Elena Bărbulescu | IMPULS, nr. 2

Expresia este o îmbinare de cuvinte sau o construcţie sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment.

™ 1.

MOARTE, morţi, s.f. = Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii, răposare, deces;

Moarte aparentă = letargie;

Moarte clinică = încetarea funcţiilor vitale ale inimii, a circulaţiei sângelui, respiraţiei;

Moarte fiziologică = deces prin uzură avansată a întregului organism, fără o boală dominantă;

Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică;

Moarte civilă = privaţiune absolută de drepturile cetăţeneşti;

Acest substantiv, asociat cu alte cuvinte, îşi  pierde identitatea de bază din dicţionar şi capătă alte înţelesuri, formând sintagme, expresii, locuţiuni, cuvinte compuse. Acest lucru va fi semnalat în exemplele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Am găsit un stilou fără (de) moarte = (loc. adj., foarte durabil, foarte trainic). – substantivul nu îşi schimbă forma şi nu primeşte determinanţi; De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică;

Atunci când este inconştient, omul îşi face moarte (singur sau cu mâna lui) = (loc. verbală – se sinucide). – substantivul nu îşi schimbă forma şi nu primeşte determinanţi; (mai mult…)

De ce iubesc Istoria?

0

istoriaArticol scris de Dana Ştefania Braşoavă | IMPULS, nr. 2

Ai citit titlul şi ai râs. Ai pufnit, ţi-ai dat ochii peste cap şi te-ai întrebat zeflemitor: “La ce îmi trebuie mie istoria?” Poate ar fi cazul să te lumineze cineva! Ai deschis vreodată o carte de istorie? Un manual, o biografie a unei personalităţi marcante, nu ştiu, ceva în legătură cu acest domeniu? Îmi vei răspunde: “Evident, toată lumea a făcut asta cel puţin o dată în viaţa!”. Sigur, doar că tu imediat ce ai deschis-o, ţi-ai pus întrebarea infamă şi nu ai mai căutat răspunsul. Te-ai mulţumit să te complaci în ignoranţă!

Întâmplător, acum mulţi ani, am dat peste un citat al lui Miguel de Saavedra Cervantes care spunea aşa: “Istoria este emulul timpului, depozit al acţiunilor, martor al trecutului, exemplu şi înştiinţare a prezentului, avertisment al viitorului.” Traducerea? Nu ai avea nevoie de traducere dacă ai fi încercat măcar o dată în viaţă să găseşti răspunsul la acea întrebare înrobitoare. Un simplu exerciţiu de imaginaţie te va ajuta, poate, să înţelegi. Ne naştem, creştem, îmbătrânim, murim. Scopul vieţii este un lucru pe care mulţi nu îl înţeleg! Nu e suficient să treci prin viaţă. Nu e suficient să mori cu acelaşi bagaj intelectual cu care te-ai născut, doar pentru că ţi-a fost prea greu să răspunzi la o singură întrebare. Dacă în răspunsul întrebării stă întreaga esenţă a fiinţei tale? Nu vei afla niciodată, pentru că… ai râs atunci când ai văzut titlul!

Eu am ales istoria pentru că (mai mult…)

Sus