1. Despre acest articol

[sursa] Acest articol reprezintă o promisiune pe care mi-am făcut-o în perioada în care eram student, perioadă ce s-a încheiat de puţin timp. Toate nedreptăţile, abuzurile, erorile şi aberaţiile sistemului de învăţământ ne afectează direct în intervalul în care facem parte din acest sistem, în calitate de elevi sau studenţi. Odată încheiată această perioadă, rămânem cu diplomele, iar toate neregulile constatate, trăite şi resimţite organic nu mai reprezintă interes pentru noi şi ca atare le dăm uitarii. Ne vedem de vieţile noastre în continuare, pentu că nu vedem niciun motiv de a lupta pentru o cauză ce nu ne mai afectează. Acest sindrom se manifestă de la o generaţie la alta şi poate, peste un număr de ani, unii dintre noi ajungem să facem iarăşi parte din acest sistem, de partea cealaltă a baricadei. O baricadă ce nici nu ar trebui să existe, însă din păcate, odată ajunşi “oameni mari”, devenim orbi şi surzi la problemele cu care se confruntă copiii. Începem să ne credem maturi şi suntem convinşi ca lucrurile stau aşa cum le vedem noi.

Elementul central al întregului sistem educaţional, cel pentru care există toate şcolile, liceele, facultăţile, bibliotecile, profesorii, personalul auxiliar, materialele didactice şi Ministerul Educaţiei, şi anume elevul/studentul, nu are nimic de spus în ceea ce priveşte organizarea lui. Cei ce iau decizii cu privire la modul în care are loc procesul de învăţământ nu urmăresc interesele copiilor. Pe de o parte, faptul că ei au trecut prin acest sistem le oferă informaţii ce ar putea contribui la îmbunătăţirea lui, însă în acelaşi timp, însuşi faptul că aceste informaţii se regăsesc undeva în trecutul lor le face să fie şterse sau distorsionate. (mai mult…)

„Un prost găseşte întotdeauna unul mai prost care să-l admire”. (Boileau)

[sursa: Polemika.ro] Am evoluat! Generaţia X a expirat. Am depăşit acest stadiu. Suntem în plin „progres”. Trăsătura esenţială a masei amorfe cu care suntem nevoiţi să fim contemporani este MIMAREA. Facem play-back fericirii, satisfacţiei personale, împlinirii spirituale. Mai nou, demonstrăm că se poate mima şi inteligenţa. Fie ea personală, culturală sau artistică. Am reuşit o rocadă demnă de invidiat: am dispersat centrul NICĂIERI şi am adus mediocritatea în centru. Imprimând un nou curs istoriei acestei ţări. Cu oameni care se simt bine la periferie şi se aplaudă pentru această performanţă. „S-a spus că, în lumea oamenilor, „centrul e peste tot, iar periferia nicăieri“. În România e invers. Periferia e peste tot”. (Andrei Pleşu, 2008)Valorile s-au convertit în „rebuturi”, însă rebuturile autentice au devenit vedete. Imaginea culturală a acestei ţări este pigmentată cu tot genul de creaturi siliconate care au ridicat la rang de perfecţiune arta…dezbrăcării. Fiind singura partitură live la care se pricep.. Reuşind să detroneze valorile, pe unele chiar să le înmormânteze definitiv şi să ne arate care este culmea penibilului. Şi cu toate acestea culeg aplauze din partea unui public la fel de artificial şi predispus mimării ca şi cei care îşi interpretează rolul de mascotă pe scenă. Toţi împreună încearcă să ne convingă că se poate supravieţui fără sens, fără convingeri, fără bun-simţ şi fără decenţă. Între pahare şi petreceri! Suntem responsabili şi vinovaţi pentru (mai mult…)