Genial ca poet, scriitorul avea defecte de caracter care i-au îndepărtat pe contemporani şi i-au afectat posteritatea. Alexandru Macedonski (1854-1920) poseda un orgoliu exacerbat, care l-a împins să scrie nefericita epigramă împotriva lui Eminescu, fapt care i-a atras oprobriul lumii literare. [sursa]

În istoria literaturii române, poezia lui Macedonski ocupă un loc cu totul special: scriitorul reuşeşte, prin diversele secţiuni ale operei sale, să „bifeze” câteva curente poetice europene importante. Versurile macedonskiene ţin loc, pe rând, pentru poezia românească, de romantism şi post-romantism, de simbolism/decadentism (dominant în lirica europeană contemporană autorului, faţă de care România avea un retard semnificativ), de parnasianism (o tentativă franceză a vremii de reîntoarcere la clasicism) şi chiar de un proto-modernism vizionar. (mai mult…)