Radu Herjeu – Oglinda Mişcătoare
019 ianuarie 2011
de Daniel Murăriţa
în recomandăm
Radu Herjeu – Tehnici de propagandă, manipulare şi persuasiune în televiziune
Cartea în format .pdf [Radu Herjeu - Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune]. Cartea o puteţi găsi în format tipărit şi la Cabinetul de Istorie şi Ştiinţe Socio-Umane. Mai multe despre Radu Herjeu: Licart, Fotografie, Poezie-Proză-Interviuri. Cuprinsul cărţii: 1. Revoluţiile secolului XX | Revoluţia nucleară * Revoluţia transporturilor * Revoluţia medicală * Revoluţia comunicaţiilor * Influenţe asupra culturii * Mass-media * Relaţia stat – televiziune * 2. Românii şi televiziunea | Nevoia de siguranţă * Identificarea vinovaţilor * Oferirea de soluţii * Libertatea de expresie * Sursa de informaţii * Modificarea relaţiilor umane * Cine are grijă de noi * Capacitatea de a ne face modele 3. Telefenomenul | Pasiunea noastră * Un pic de istorie * Televiziunea – interes propriu sau interesul cetăţeanului 4. Caracteristicile televiziunii | Avantaje * Oamenii reali * Industria irealului * Noua realitate globală * Mecanismele producerii irealului * Standarde scăzute * Teoria marii prostii 5. Rolul televiziunii | Analiza bardică * Analiza cantitativă * Forum cultural 6. Structura cognitivă a minţii umane | Structura cognitivă a minţii umane * Percepţiile * Stereotipuri * Stăpânirea capacităţilor de comunicare * Convingerile * Motivele * Atitudinile * Garantul social 7. Imaginile din capul nostru | Lumea ca sperietoare * Concentrarea * Atenţia * Emoţiile provocate 8. Violenţă – televiziune – violenţă | Televiziunea – stimulator de violenţă sau efect al ei * Efecte * Catarsis * Rezolvarea conflictelor * Personaje pozitive şi negative 9. Femeile şi televiziunea | Societatea românească şi femeile * Stereotipuri culturale * Mic istoric * Experienţele feminine * Televiziunea şi femeile 10. Copiii şi televiziunea | Societatea românească şi copiii * Scurtcircuit * Abandon şcolar * Sărăcia * Efecte fizice (mai mult…)
Să nu uităm… Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)
014 ianuarie 2011
Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. [wiki] [.eu] [dinu lazăr]
Locul nostru în Univers
09 ianuarie 2011
de Toni
în mass media
Cunoaşterea Universului este încă limitată, dar paşii ştiinţei în ultimii 100 de ani sunt giganti
ci. Asemănător unei creaturi, Universul se află în evoluţie. Care este la ora actuală nivelul de cunoaştere a Universului? Care este locul nostru în acest Univers şi cum evoluează acesta? Întrebări deosebit de fascinante – pe care mulţi dintre noi şi le-au pus măcar o dată în viaţă privind cerul plin de stele. În acest articol vom prezenta câteva noţiuni legate de structura Universului şi dinamica acestuia.
Cu ochii spre cer. Noi, locuitori ai unei mici planete într-un sistem Solar cu o stea în centru (Soarele), care ne dă energia de care avem nevoie pentru a supravieţui, în periferia unei galaxii (calea Lactee) de mărime medie-mare, înălţăm ochii spre cer şi ne punem întrebări: cine suntem şi de unde venim. Şi dacă la ora actuală nu avem încă toate răspunsurile, şi poate chiar pe toate nu le vom avea niciodată, multe secrete au fost dezvăluite şi am ajuns să cunoaştem multe despre Universul ce ne înconjoară.
Astfel, ştim că în galaxia noastră există sute de miliarde de stele – Soarele este doar una dintre aceste stele, are o vârstă de circa 5 miliarde de ani şi (mai mult…)
LicArt – cel mai mare concurs naţional adresat liceenilor
04 ianuarie 2011
de Daniel Murăriţa
în concurs
Înscrierile continuă până pe data de 31 martie 2011. Citeşte cu atenţie regulamentul de participare: POEZIE, FOTOGRAFIE, TEATRU.
Dumitru Stăniloae – Părintele teologiei româneşti
03 ianuarie 2011
de Elena Bărbulescu
în mass media
[articol publicat în Lumină din Lumină, ediţia specială de Crăciun]
PARTEA A II-A. Activitatea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae. În decursul prodigioasei sale activităţi, Părintele Stăniloae a dat la iveală o monumentală operă, care însumează 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefeţe teologică, 35 cuvântări comemorative, 475 articole de ziar, 17 interviuri, 15 predici publicate şi 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio şi televiziune. Pe parcursul acestei impresionate creaţii teologice, Părintele Stăniloae a trecut în revistă şi a comentat pe larg, în perspectiva autentic patristică a Revelaţiei Divine, toate capitolele ce constituie obiectul cuprinzător al unui tratat de teologie ortodoxă. În conţinutul acestei opere descoperim ideile scânteietoare, ale unui om inspirat de Duhul lui Dumnezeu, care au contribuit la înnoirea teologiei şi la impactul ei asupra culturii contemporane. Motivul principal care s-a aflat la originea uriaşei reconstrucţii teologice pe care a intreprins-o de-a lungul întregii sale vieţi, ni-l arată chiar Părintele Stăniloae atunci când purcede la comparaţia dintre teologia dialectică, pe care a cunoscut-o în perioada studiilor sale din Germania şi teologia Sfântului Grigore Palama însufleţită de duhul gândirii patristice, caruia I-a consacrat unul din primele sale volume importante, asa cum am văzut mai sus. Iată ce ne spune eminentul nostru teolog, din acest punct de vedere: “în dialectică am găsit o imagine a unui Dumnezeu separat şi distant, în timp ce în teologia palamită am întâlnit un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el ca lumina prin rugăciune. Îl umple de energiile Sale, rămânând incomunicabil în fiinţa Sa, necuprins, apofatic”.
Diferenţa fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, una care închide pe Dumnezeu într-o transcedentă inaccesibilă şi alta care îl vede pe Dumnezeu coborând spre omul concentrat în rugăciune, constă în absenţa unui fundament spiritual la primul şi prezenţa lui în cel de-al doilea. Întreaga operă a Părintelui Staniloae este străbătută de dorinţa de a conferi învăţăturii dogmatice a Bisericii un fundament spiritual, de a crea o sinteză între teologie şi spiritualitate. (mai mult…)
Primiţi cu pluguşorul?
031 decembrie 2010
de Marinela Pîrvulescu
în Diverse
Plugusorul, un stravechi obicei, derivat dintr-o practica veche initiatica, trecut printr-un rit de fertilitate, plugusorul a ajuns o urare obisnuita de recolte bogate, sanatate in anul care abia incepe. Urarea de plugusor este de fapt un adevarat poem care deschide cu har, recurgand la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiulde a merge cu plugusorul contribuie la veselia generala a Sarbatorilor de Anul Nou, pluguşorul coloreaza desfasurarea acestei sarbatori de anul nou cu acele elemente care ilustreaza una dintre principalele ocupatii ale poporului nostru – agricultura si cresterea animalelor.
Plugusorul copiilor este tot un obicei stravechi agrar. In ajunul Anului Nou, cetele de copii intra din casa in casa sa ureze, purtand bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopotei, talangi etc. Urarea ce se face la plugusorul de anul nou este un lung poem in versuri, care prezinta succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului pana la coptul colacilor. Se spune ca obiceiul de a merge cu plugusorul de anul nou, este din perioada veche dacica.
“Pluguşor cu patru boi”
Aho, aho, ho-ho,
Mâine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si începe a brazda,
Pe la case a ura. (mai mult…)
Obiceiuri…
129 decembrie 2010
de Marinela Pîrvulescu
în Diverse
Colind.
[De la Wikipedia, enciclopedia liberă]
Colindele sunt niște cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină[1]. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua[2]. Colindele se cântă în preajma Crăciunului. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor regiuni și graiuri.
Origini
Inițial, colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei)[3]. Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie și a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări[4]. (mai mult…)
„Dacă ne pierdem simţul umorului, ieşim din istorie”
126 decembrie 2010
de Daniel Murăriţa
în interviu
În această viaţă este „în turneu” în România, după cum însuşi mărturiseşte, dar a găsit răgazul de a se opri puţin şi pe la „Adevărul”. Ca în fiecare an, înainte de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Este Dan Puric, actorul, regizorul şi oratorul care umple săli de spectacole. Uneori stârneşte rumoare, alteori nervozitate în spaţiul public, însă de fiecare dată când vorbeşte captează atenţia auditoriului. Incontestabil, Dan Puric trezeşte mult interes şi cucereşte cu verva sa. „La masa Adevărului” s-a revoltat, a spus lucruri incomode şi – poate – susceptibile de nuanţare, dar a oferit cititorilor, cu generozitate, un exerciţiu de conştiinţă. Dan Puric a fost şi rămâne tonic, incitant şi molipsitor în râvna sa faţă de teologia trăită. [Interviu Adevărul]
„Adevărul”: S-a schimbat ceva în România de la ultimul nostru dialog, din decembrie 2009?
Dan Puric: Nu numai că nu s-a schimbat nimic, dar lucrurile s-au agravat. Oricum, în noul lagăr neocomunist, noi trăim un timp istoric relativizat. Adică trăim o simultaneitate unde trecutul nu mai are importanţă. Şi nici viitorul. Este un fel de „Trăieşte-ţi clipa şi aia este!” Memoria este exersată, cel mult, până la ziua de ieri sau până la ce-am făcut azi-dimineaţă. Am constat un lucru teribil. E o eroare – nu întotdeauna viitorul e legat de progres. De exemplu, eu când mă duc la cimitir la mama sau la tata şi văd că omul a murit în ’45 zic „A fost fericit!” După ’45 încolo a venit viitorul şi a fost o involuţie, o cădere în timp extraordinară. Se pare că s-a întâmplat un lucru atipic din 1989 încoace. Până atunci ne-au jefuit turcii, ocupaţiile străine, au fost Războaiele Mondiale, criza economică mondială, însă niciodată acest popor nu a fost jefuit de către cei din sânul lui. Clasa politică din 1990 încoace este, aşa cum a declarat-o domnul Florin Constantiniu, „cea mai criminală clasă politică” din istorie. Foarte bună remarca. (mai mult…)
Crăciun 2010
020 decembrie 2010
de Daniel Murăriţa
în eveniment
Felicitări cetelor de colindători, corului, micilor actori pentru spectacolul oferit cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului. Mulţumim doamnelor profesoare Elena Bărbulescu, Anamaria Maliţa şi Liliana Băloi. [Fotografii pe contul hi5 energetic, în albumul _2010 Craciun]
Bronz pentru tricolore
019 decembrie 2010
de Marius Zgovancu
în sport
Lacrimi, supărare, frustrare. Sunt stările de spirit pe care tricolorele le-au resimţit imediat după încheierea partidei din semifinale cu Suedia. Şi, totodată, situaţie prin care România a tot trecut în ultimii ani după jocurile cu miză disputate la turneele finale, pierdute aproape de fiecare dată.
Pentru ca fetele lui Radu Voina să nu piardă chiar tot, în joc fiind încă o medalie de bronz, ele s-au strâns în seara de dinaintea partidei la hotel şi au încercat să-şi pună la punct problemele legate de partea psihologică. La Mondialul din China, după înfrângerea cu Spania, România nu s-a mai putut redresa şi s-a dus direct în “cap”, suferind ulterior o înfrângere mai urâtă ca alta. Din pretendentă la medalii a terminat până la urmă pe locul 8.
Fetele au învăţat din greşelile trecutului şi au realizat că turneul final nu s-a încheiat. Chiar şi o medalie de bronz ar fi fost o “delicatesă”, mai ales că România nu obţinuse niciodată vreuna la Europene.
Stâncile Fiera şi Brădeanu, îngerul Tolnai [sursa: Prosport] (mai mult…)
… dar să nu uităm!
018 decembrie 2010
Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat și execuția lui Ceaușescu și a soției sale Elena. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost 
singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați. [wiki]
La fel ca în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România nu era mulțumită de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu (inclusiv proiecte de construcții grandomane și un regim de austeritate menit să permită României să-și plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară; în paralel cu creșterea dificultăților economice, poliția secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat polițienesc. (mai mult…)
“Hristos se naşte pentru toţi!”
0
Mulțumim claselor și diriginților implicați în campania umanitară „Hristos se naşte pentru toţi”: 13E – Chepea Sorin, 12B – Murgu-Mitescu Andreea, 12A – Gavrilescu Virginia, 11E – Bărbulescu Elena, 11D – Malița Anamaria, 11B – Chisăliță Ion, 11A – Ciobanu Elena, 10H – Vijulan Elena, 10F – Ivan Emil Iuri, 10E – Pîrvulescu Marinela, 10D – Modroiu Gabriel, 10C – Sefter-Protesi Irina, 9H – Deaconescu Ramona, 9E – Nica Nicoleta, 9B – Murărița Daniel, 9A – Năgăra Nicolae, Ţoţan Luminiţa și, nu în ultimul rând, mulțumim Consulting Company pentru suplimentul financiar acordat. Mulţumim corului de colindători: Ţîru Ana-Maria, Roşca Adelina, Purdescu Gabriel, Popescu Ştefania, Limbău Georgiana, Popescu Ciprian, Jugravu Alexandru, Firulescu Iulia, Peptenuş Daniela-Roxana, Popescu Marius Lucian, Văduva Ion-Alin, Para Alexandru, Mălăescu Adrian, Nicolescu Octavian, Ştirbu Constantin, Şişiu Mihai. Vă dorim tuturor sărbători fericite alături de cei dragi, lumină în suflet și numai bucurii!
Dumitru Stăniloae – părintele teologiei româneşti * partea I
016 decembrie 2010
de Elena Bărbulescu
în mass media
Date biografice. Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903, din părinţii săi Irimia şi Reveca, fiind ultimul din cei cinci copii ai lor, trecând la cele veşnice în anul 1993, la 90 de ani.
Locul naşterii sale a fost comuna Vlădeni, de lângă Braşov, de care este legat nu numai natural, dar şi spiritual. “În satul Vlădeni din Transilvania, în care m-am născut, am început să iubesc pe Dumnezeu şi lumea şi le iubesc si acum”. (Dumitru Stăniloae). Se pare că de această dată se întâlneşte cu Lucian Blaga, care spunea că eternitatea s-a născut la sat.
A urmat mai întâi cursurile unei şcoli confesionale ortodoxe, apoi pe cele ale Liceului “Andrei Şaguna” din Brașov, unde a învăţat germana şi franceza. După 1918, dorind să devină preot se mută in Bucovina, la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Îşi continuă studiile la Facultatea de Litere din Bucureşti, iar în 1925 apare primul său articol în care tratează despre problema muncii şi a proprietăţii în Noul Testament. Din îndemnul mitropolitului Nicolae Bălan, care deschisese Academia Teologică din Sibiu, şi-a reluat studiile sale teologice în 1926. Ca licenţiat, tânărul Dumitru a elaborat, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţa, o teză despre “Botezul copiilor”, încheindu-şi astfel formarea teologică primară.
O schimbare semnificativă în viaţa sa a avut loc între anii 1927 si 1929, când Dumitru Stăniloae a fost trimis la studii în Grecia, unde a audiat cursurile lui Hristu Andrutsos, personalitate cunoscută a teologiei greceşti. Deşi a rămas numai un an la Atena, totuşi tânărul Stăniloae considera că “teologii acestei perioade, deşi trăiau într-o epocă tulbure a istoriei Greciei moderne, avea geniul, fantezia, curajul de a face o teologie creatoare, fiindcă a trebuit să creeze manuale şi să dea o orientare noilor ramuri ale ştiinţelor teologice. Cu Andrutsos şi Rosis, teologia acestei perioade a făcut mai mult decât un pas”. [articol apărut în ziarul Lumină din Lumină] (mai mult…)
