Oamenii  postmodernităţii şi bacalaureatulFie că vrem sau nu, suntem un produs al postmodernităţii, neputându-ne defini decontextualizat. Una din trăsăturile postmodernităţii (văzută ca stare de fapt, situaţie istorică şi socială în care noi trăim) este primatul informaţiei. În atari condiţii, rolul intelectualului a crescut, generând prăbuşirea mitului muncitorimii. Şi trebuie să recunoaştem: mirajul statutului de intelectual atrage şi seduce, mijloacele devenirii nemaifiind pur spirituale, culturale.

Postmodernitatea cunoaşte o evoluţie fantastică a civilizaţiei imaginii computerizate. Scăpată de sub control, civilizaţia calculatorului a înlocuit încet, dar sigur, scrisul şi cititul autentic. Emanciparea femeii, dincolo de beneficii, îşi lasă amprenta asupra educaţiei. Familiile îşi cresc copiii aşa cum pot, educaţia fiind lăsată, din lipsa timpului, pe seama calculatorului, şcolii sau contextului social. Copilul s-a obişnuit să ardă etapele învăţării, să descarce produsul finit de pe internet, fără a mai fi provocat la a descoperi.

Dezavantajele sunt evidente: s-a pierdut cultul aprofundării cunoştinţele ştiinţifice, rigoarea şi organizarea necesară oricărui demers intelectual, dar cel mai grav – măsura propriei intelectualităţi. Pseudocultura înjghebată de ici şi de acolo, nu garantează nicidecum statutul de intelectual râvnit. Astăzi câştigarea unui statut social vine să justifice apariţia insolită şi insolentă a multor impostori.

Traseul devenirii pentru a se încadra intelectualităţii a devenit din ce în ce mai transparent şi facil. Un bacalaureat obţinut cu notă foarte mare asigură viitorul academic al tânărului. Însă pe o piaţă a muncii, unde oferta din rândul celor cu studii superioare este foarte mare, posibilitatea promovării valorilor este destul de mică. Peste toate astea, individul contemporan se încăpăţânează în a refuza recunoaşterea celuilalt, refuză, de asemenea, să conştientizeze treptele propriei deveniri în interiorul societăţii. Nu e suficient să fii în lume, să te fi născut, treapta următoare te solicită să fii pentru această lume, servind-o cu propria conştiinţă şi competenţă.

Într-o lume populată de superficialitate în care valorile s-au deteriorat, căpătând contururi materiale, bacalaureatul evoluează în mod paradoxal, competenţe precum compararea unor viziuni despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte, sau interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură. Care valori? Care experienţă de lectură? În marea viteză a postmodernităţii, omul s-a adaptat. Şi-a amputat trecutul pentru a trece mai repede în viitor. Greşeala este că în marea grabă, individul n-a avut timp să devină, să-şi construiască prezentul. Dependenţi de confort şi consum, oamenii de azi şi în special românii s-au îndepărtat ireversibil de valorile autentice. Suntem, în fapt, produs al postmodernităţii, aparţinem timpului şi contextului socio-istoric. Păcat că am uitat să punem amprenta asupra timpului nostru. Mâine ne vom întreba cine suntem şi ce susţinem? Marinela Pîrvulescu @ Polemika