Plină de „succesuri“, „almanahe“, „locaţii“ şi virgule între subiect şi predicat, limba cade şi ea victimă nepăsării românilor. Dincolo de amuzament, dezacordurile, cacofoniile şi calcurile demonstrează că tot mai mulţi români ignoră regulile gramaticale, aşteptând să se adapteze uzului. [sursa]

„Am decât 10.000 de lei” este prima greşeală inclusă în ghidul de exprimare al unuia dintre cele mai accesibile instrumente lingvistice pentru cei peste şapte milioane de utilizatorii de internet din România, dexonline.ro. Dicţionarul virtual care include peste 370.000 de definiţii din mai mult de 30 de dicţionare româneşti are şi o pagină dedicată celor mai frecvente probleme de exprimare în limba română.

Folosirea incorectă a lui „decât” într-o construcţie afirmativă, formulările corecte („am numai 10.000 de lei” sau „nu am decât 10.000 de lei”) şi explicaţia lor ocupă primul loc în ghidul alcătuit de voluntarii site-ului. „Lista noastră de greşeli este compilată într-o manieră destul de dezordonată”, spune Cătălin Frâncu, programatorul care a iniţiat proiectul dexonline.ro în urmă cu nouă ani. „În general, preluăm sugestii de la vizitatorii noştri, iar uneori mai adăugăm şi greşeli pe care le vedem în presă.”

Nu „te râzi” şi nu „se merită”. Aşa au ajuns în listă „de ce te râzi?”, cu forma corectă „de ce râzi?” – pentru că verbul „a râde” este intranzitiv, nu reflexiv – pleonasmul „a avansa înainte” sau expresia „îmi place de cineva”, cu forma corectă „îmi place cineva” – pentru că „cineva” este subiectul şi nu are nevoie de prepoziţia „de” în această construcţie.

„Se merită să aştepţi?”, o întrebare incorect pusă pentru că „a merita” nu este nici el verb reflexiv se regăseşte de asemenea în listă. Una dintre greşelile auzite frecvent de coordonatoarea „Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române” (DOOM), lingvista Ioana Vintilă-Rădulescu, este absenţa prepoziţiei „pe” înainte de „care”.

„E o tendinţă de invariabilitate. În general se observă o tendinţă de omitere a prepoziţiilor şi a formelor flexionare”, explică lingvista, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române. „Se spune frecvent reporterii Realitatea TV, nu reporteri ai Realităţii sau de la Realitatea TV”.

La fel de supărătoare este şi folosirea lui „ca şi” în construcţii în care nu exprimă o comparaţie ipotetică, conform regulii, ci are sensul de „în calitate de”. „Scuza a fost evitarea cacofoniei”, explică Ioana Vintilă-Rădulescu, adaugând că ar fi de preferat o cacofonie unei construcţii eronate de tipul „ca şi consilier”, când există atâtea modalităţi de evitare (în calitate de, drept consilier) „cu atât mai mult când nu este nici măcar vorba de o cacofonie”.

Cele mai frecvente greşeli în exprimarea scrisă, în opinia iniţiatorului dexonline.ro, sunt cele legate de folosirea cratimelor. Fie puse unde nu trebuie, ca în exemplele „să cere-ţi voie înainte să plecaţi” sau „nu trage-ţi!”, fie ignorate: „cereţi drepturile tale” şi „trageţi pătura pe tine”.

Corect este ca în primele două exemple să nu existe cratimă, pentru că „ţi” indică forma verbelor la persoana a II-a plural (voi cereţi, voi trageţi), iar în ultimele două expresii „ţi” să fie despărţit prin cratimă pentru că are rol de pronume, forma prescurtată a lui „îţi” (cere-ţi tu, ţie, drepturile tale).Numărul de „i” din cuvinte pune iarăşi multe probleme, în special în cazul cuvântului „membri”, care apare deseori cu forma de plural „membrii”. „Grupul acesta de consoane creează impresia că e nevoie de doi «i». Doar forma articulată este cu doi «i»”, explică lingvista.

Exprimări pretenţioase

Greşelile de ordin lexical sunt de asemenea frecvente, iar Ioana Vintilă-Rădulescu spune că sunt mai puţin supărătoare construcţiile în care apar cuvinte în engleză decât cele în care sunt folosite calcurile, ca „locaţie” şi „expertiză”, cu sensuri greşite de „loc”, respectiv „experienţă”.

„Sunt exprimări pretenţioase, inutile, dar până la urmă nu prea ai ce le face. În istoria limbii au fost perioade când s-a împrumutat masiv dintr-o limbă sau din alta”, spune Ioana Vintilă-Rădulescu. Unele cuvinte s-au adaptat, altele au dispărut, iar trierea se va face şi în cazul acestor anglicisme „oarecum de la sine”.

De ce folosim greşit „decât”

Ioana Vintilă-Rădulescu spune că utilizarea lui „decât” în construcţiile afirmative provine din Muntenia, unde se foloseşte expresia „am decât un frate”, în loc de „n-am decât un frate” sau „am doar un frate”. „S-au contaminat cele două tipuri de construcţii.”

Topul greşelilor

Ecaterina Derzsi de la www.corectura.ro – primul site care oferă servicii de corectură pentru toate tipurile de texte, de la referate la documente pentru afaceri – a alcătuit o listă cu cele mai frecvente greşeli întâlnite în cei 33 de ani de experienţă în presă.

1. Virgula între subiect şi predicat
2. Proprii părinţi (corect propriii părinţi)
3. Membrii ai Consiliului (corect membri ai Consiliului)
4. Cacofoniile
5. Repetiţiile în aceeaşi frază, care denotă o sărăcie a limbajului
6. Conjunctivul: să fi (corect să fii) să şti (corect să ştii)
7. Numele unor personalităţi, numele unor animale, plante, ale unor ţări sau oraşe, sau chiar ale unor boli sunt de multe ori scrise incorect, ceea ce arată un grad scăzut de cultură
8. Dezacordurile
9. Pleonasmele
10. Cuvinte care înseamnă cu totul altceva decât ceea ce ar trebui: finalitate care este folosit ca sfârşit (înseamnă scop); locaţie care nu înseamnă nici loc, nici zonă, nici regiune, ci pur şi simplu închiriere, contract

„Legile lingvistice”, tratate cu dispreţ

Responsabilitatea pentru greşelile de limbaj se împarte între familie, şcoală şi societatea fără modele

Programele TV sunt sursa cea mai prolifică de greşeli de exprimare, în opinia lingvistei Ioana Vintilă-Rădulescu. În monitorizările făcute periodic de Institutul de Lingvistică pentru Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) se regăsesc de la greşeli de pronunţie – „şaptişpe” în loc de „şaptesprezece”, „preşedenţie” în loc de „preşedinţie”, „tranversează” în loc de „traversează”, „îndemnizaţii” în loc de „indemnizaţii” – la alte forme greşite ale unor cuvinte, dezacorduri, cel mai frecvent între subiect şi predicat, la pleonasme şi cuvinte folosite cu alt sens decât cel din dicţionar.

„La noi, în general, nu prea se respectă legile, cu atât mai puţin legile lingvistice”, spune Ioana Vintilă-Rădulescu. Totul porneşte
dintr-un „oarecare dispreţ pentru îngrijirea exprimării”, dar şi din incultură şi din calitatea tot mai slabă a sistemului de educaţie.

Lipsesc modelele

Şi familia are rolul ei, spune lingvista, dar nu se poate aştepta de la părinţi să suplinească şcoala, cu atât mai mult cu cât timpul acordat copiilor este tot mai redus, invers proporţional cu orele petrecute de adulţi la serviciu.

Iar în şcoală, „poate se face prea multă teorie şi se fac prea puţine exerciţii”, spune lingvista, care adaugă că ar fi de aşteptat ca toţi profesorii, indiferent de materia pe care o predau, să le ceară elevilor să se exprime corect şi logic şi să scrie la fel. „Nici măcar la disciplinele umaniste nu se realizează lucrurile acestea întotdeauna.”

În plus, nu există acele modele furnizate de emisiunile despre limbaj difuzate de posturile publice sau de exprimarea moderatorilor în Franţa sau în Marea Britanie. „Pronunţia de la BBC este un model. Nu este cazul pronunţiei de la televiziunile noastre. Şi nu mă refer la invitaţi, fiecare vorbeşte cum se pricepe, dar moderatorii ar trebui să imprime o anumită ţinută.”

În luna iunie, când s-a făcut cea mai recentă monitorizare a calităţii limbii române la posturile de radio şi de televiziune, o prezentatoare a postului TVR Cultural îşi încheia emisiunea cu fraza: „Nu pierdeţi ediţia de mâine a Jurnalului Cultural, de la ora 19.00. Veţi fi puşi la punct atunci cu tot ce se întâmplă până atunci”.

Lipsesc şi sancţiunile „dureroase”

Folosirea lui „vroiam” în loc de „voiam”, a construcţiilor „din informaţiile care le am până acum” sau „cred că Mihai se gândea ca şi culoare” sunt doar trei dintre cele 75 de greşeli din luna aprilie, care au adus postului TVR 1 o somaţie publică din partea CNA. Tot în iunie au fost somate şi posturile OTV (112 greşeli) şi Realitatea TV (78 de greşeli) pentru nerespectarea normelor limbii stabilite de Academia Română.

Gafele politicienilor

Marian Vanghelie (foto), liderul PSD Bucureşti, şi-a câştigat notorietatea prin greşeli de exprimare: de la celebrul „care este” la provocarea lui Robert Turcescu de a conjuga verbul „a fi”, pentru care a primit bilă neagră, la îndemnul de a citi „câteva almanahe” şi recentul „Gogăl, goagăl, gagăl”, pe care l-a pus pe seama oboselii.

Nici Mircea Geoană nu a scăpat de „microbul” gafelor. Preşedintele Senatului a căzut în capcana lui Cristian Tudor Popescu care l-a întrebat, anul trecut, la Realitatea TV, dacă-şi menţine declaraţia „bugetul acesta este decât o bază pentru un program anticriză”, iar politicianul a răspuns afirmativ, fără să-şi dea seama că jurnalistul se referea la o problemă de gramatică, nu la una politică.

Campioană la greşeli de limbaj este şi fiica cea mică a preşedintelui Traian Băsescu, Elena, autoarea frazei memorabile „Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri”. Forma de plural „succesuri” există în Dicţionarul de neologisme (Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, 1986), dar Ioana Vintilă-Rădulescu spune că, în prezent, singura formă corectă este „succese”, aşa cum apare în DOOM.

„Decât o Revistă”

Într-o discuţie serioasă despre calitatea produselor media, urmată de glume la bere, echipa „Decât o Revistă” (DoR) a creat un nume de publicaţie bazat pe una dintre cele mai frecvente greşeli de exprimare.

„Permitea folosirea corectă a atotprezentului «decât» în construcţia „Citesc Decât o Revistă”, unde DoR e numele produsului”, explică editorul publicaţiei, Cristian Lupşa. „Era un răspuns ironic la pretenţiile produselor de media din România de a fi mereu «mai mult decât o revistă despre…».” Şi, nu în ultimul rând, era actual, aşa cum şi-a propus şi revista să fie.

Când greşelile devin noile reguli gramaticale

Unele dintre greşelile de exprimare „amendate” în prezent ar putea deveni reguli în noile ediţii ale dicţionarelor. Nu prea curând însă, pentru că întotdeauna norma rămâne în urma uzului. „Academia încearcă să păstreze tradiţia, dar nici nu poate să fie total ruptă de evoluţia limbii”, explică coordonatoarea DOOM, deşi schimbările sunt întotdeauna întâmpinate cu rezistenţă.

A fost şi cazul extinderii pluralului în „i” în loc de „e” pentru termeni tehnici – acumulatori, robineţi, elemenţi -, dar şi a unor nume de fructe – cireşi în loc de cireşe. „Tendinţa a fost, de-a lungul timpului, să progreseze formele în «i». Se spunea «şcoale» mai demult, «Casa Şcoalelor», acum ni se pare demodat, deplasat, l-am înlocuit cu «şcoli».”

Formele care se vor impune

Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu „vroiam”, apărut din combinarea formelor corecte – „voiam” şi „vream”. „Din contaminarea acestor forme a ieşit «vroiam» şi cred că până la urmă va trebui acceptat, se va impune”, explică lingvista. Acelaşi destin l-ar putea avea şi „mi-ar place”, în locul formei corecte „mi-ar plăcea”.

„«Eu continui» a fost considerată o greşeală, faţă de forma corectă «eu continuu» până când, prin analogie cu alte verbe cu fonetism asemănător, s-a impus” (în ediţia din 2005 a DOOM), explică Ioana Vintilă-Rădulescu. Este şi cazul unor sintagme din care s-a izolat un cuvânt. „Capitală era doar adjectiv, dar a devenit substantiv. De ce nu s-ar accepta flagrant, care acum este corect doar folosit împreună cu
delict?”