După ce peste două luni ne-am îndestulat cu tot felul de alimente, distracţii şi gânduri deşarte (timp scurs de la sfârşitul postului Crăciunului), iată-ne în prima zi a Sfântului şi Marelui Post din fiecare an. Postul Paştelui este cel mai lung dar şi cel mai aspru post, dintre cele patru posturi mari din timpul anului. Acesta durează 7 săptămâni şi a fost instituit în amintirea marelui post ţinut de Mântuitorul în muntele Carantania, înainte de începerea lucrării Sale mesianice.

Este postul care premerge Sfintelor Sărbători de Paşti şi în acelaşi timp, cel care ne ajută să ne eliberăm de gândurile întinate de păcat, prin rugăciune, milostenie şi evident, renunţarea la alimentele care nu sunt „de post”, dar nu în ultimul rând, să ne îndepărtăm de toate „distracţiile”.

„Cu toţii aşadar, să împlinim o dată cu postul de bucate şi pe cel de fapte, o dată cu postul de mâncare şi pe cel de purtare şi atunci vom fi vrednici de împărăţia cea plină de lumină neînserată a lui Dumnezeu”.

Iată că postul nu constă doar în abţinerea de la anumite alimente ci el este atât de natură trupească dar şi de natură sufletească. „Să postim dar post primit Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de minciună şi de jurământul mincinos; lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bine primit”.

Aşadar, „preacinstitul post, să-l săvârşim luminat, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos Dumnezeului nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii,  sfinţenia curăţiei, tăria bunei îndrăzneli”.