citesteArticol scris de Felicia Constantinescu | IMPULS, nr. 2

Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit, de lectură.

Rabelais spunea despre copil că „este un foc ce trebuie aprins şi nu un vas ce trebuie umplut”. Secretul acestui foc rezidă în propria noastră capacitate de a-i prezenta cartea ca pe ceva ce trebuie cucerit, ca pe o materie vie. Plăcerea de a citi este un sentiment pe care trebuie să-l împărtăşeşti cu ceilalţi, aceasta va fi deviza cheie.

Noi trebuie să avem dragoste pentru carte, pentru că ea răsplăteşte generos dragostea ce i-o purtăm. Ea te instruieşte chiar şi fără să i-o ceri şi poate, când nici n-o doreşti.

Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru, filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite şi la alte cărţi şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre.

Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionaţi este necesar să se formeze, cu răbdare, stăruinţă, gustul pentru lectură. Uneori mediul familial influenţează atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că părinţii, fraţii nu citesc o carte, el de ce să citească? De aceea intervenţia profesorului este necesară în asemenea cazuri.

În primul rând, obiectivul principal este trezirea interesului elevilor pentru lectură în general. Pentru fiecare profesor şi pentru elevii săi cheia succesului o reprezintă acest punct de plecare. Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.

Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune. Influenţa pasiunii pentru citit, formată din anii copilăriei sau ai adolescenţei, poate să se resimtă toată viaţa, un astfel de exemplu dându-ne marile personalităţi culturale ale omenirii, care au fost cititori pasionaţi.

Dacă repartizarea timpului petrecut în afara şcolii se face judicios, munca organizată sistematic devine o deprindere pentru tot restul vieţii. Numărul de ore destinat lecturii depinde de posibilităţile de asimilare ale elevului, de condiţiile lui de muncă, de nevoia simţită de elev de a citi. Lectura sistematică şi bine îndrumată ajută pe elevi să-şi lărgească orizontul cunoştinţelor şi să asimileze mai uşor lecţiile, contribuie la dezvoltarea gândirii şi a limbajului.