www.festivalenescu.ro

Ediţia XX • Prezentarea Seriilor de concerte (text: Irina Boga şi Alice Tacu)

Seria „Mari orchestre ale lumii”

…înseamnă totodată şi „mari dirijori ai lumii”, precum şi „mari solişti ai lumii”. Numele răsunătoare de pe afiş, orchestrele cu renume de „ansambluri-ceas” pentru fineţea şi exactitatea cu care prezintă muzica pe scenă aduc în sală mii de spectatori. Daniel Barenboim, Zubin Mehta, Antonio Pappano, Horia Andreescu, Guenady Rojdestvensky, Franz Welser Möst sunt câteva dintre numele celor care „dirijează” această serie. „Ariile de bravură” ale instrumentiştilor concertişti vor ieşi într-un ritm electrizat modern sau impetuos romantic din mâinile soliştilor Han-Na Chang, Denis Matsuev, Dan Grigore, Vadim Repin – pentru a numi numai câţiva. Concertele marilor orchestre (Wiener Philharmoniker, London Symphony Orchestra, Academia Santa Cecilia di Roma, Staatskapelle Berlin, The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra, Orchestre National de France) celebrează numele şi creaţia lui Enescu, de la deschiderea seriei cu Simfonia I sub bagheta lui Christian Badea, trecând prin Simfonia a III-a cu Valery Gergiev şi încheind cu Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, în interpretarea lui Han-Na Chang, alături de dirijorul Daniele Gatti.

Seria Recitaluri și concerte camerale

Muzici şi artişti diferiţi, de la specialişti ai repertoriului vechi precum Ton Koopman şi Amsterdam Baroque Orchestra, la sonorităţile filigranate ale lui Murray Perahia şi Saint Martin in the Fields sau cele pline de viaţă ale lui Gidon Kremer cu a sa Kremerată, orchestre cu solişti instrumentişti (printre care se va număra şi Vlad Stănculeasa, laureatul Concursului „George Enescu” 2007) sau solişti vocali în programe atât clasice, dar şi alcătuite din selecţii ale secolului 20, nelipsite de prime audiţii româneşti şi străine – acesta ar fi un prim filon, al concertelor camerale. Completarea vine din recitalurile solistice ale pianiştilor Akiko Ebi şi Yundi Li, şi din cele trei după-amieze cu cvartetele Voces, Fine Arts Quartet şi Jerusalem Chamber Music Festival. Concertele „galbene” vor fi într-o bună măsură o jonglerie între intim şi numeros, între clasicul şi modernul înfăţişat în straiele cât mai multor epoci istorice. Sonorităţile caleidoscopice sunt unite sub numele seriei de „Recitaluri şi concerte camerale”. Diversitatea este tradusă aici prin vitalitate, această eternă calitate a artei în mişcare, a artei care poate rezona cu orice tip de ascultător, a sunetelor care au purtat de-a lungul timpului însemnele fiecărei schimbări umane şi şi-au modelat expresia după cum dicta spiritul vremii.

Seria Concertele de la miezul nopții

De obicei, concertele de noapte deschideau porţile către vremuri baroce. Acum, serile cu arii vechi cântate de Nuria Rial şi Austrian Baroque Company, muzica pe instrumente de epocă a celor din Venice Baroque Orchestra, condusă de Giuliano Carmignola sau opera barocă, cu acrobaţii vocale inimaginabile aduse pe scenă de Il Complesso Barocco şi de vocea centrală a Annei Hallenberg, sub îndrumarea lui Alan Curtis, sunt un fel de uvertură istorică – cu Händel şi Vivaldi în centru – ce pregăteşte saltul către „medalioane” romantice. Popasul în creaţia primului val de compozitori romantici ne aduce integrala simfoniilor lui Schumann în tandem cu câteva lucrări concertante, în viziunea lui Christian Zacharias şi a Orchestre de Chambre de Lausanne. Suntem martorii sugestiilor poetice din muzica lui Schumann şi ai descriptivismului sonor caracteristic lui Mendelssohn, într-un alt grup de concerte tematice, dirijate de Cristian Mandeal, la pupitrul orchestrei Kremerata Salzburg. Dar nu am putea gusta pe deplin spiritul romantic şi nu am putea înţelege prefacerile simfonice din secolul 19 fără soliştii Antonio Meneses, Isabelle Faust, Katia şi Marielle Labeque sau Jean Bernard Pommier. La fel cum nu putem încheia periplul „Concertelor de la Miezul nopţii” sărind complet peste epoca clasică. Şi atunci, seria se încheie cu Orchestra of Age of Enlightenment, întregită de Choir of the Enlightenment, alături de dirijorii Trevor Pinock şi Adam Fischer, care vor cârmui realizarea celor două capodopere ale lui Haydn: oratoriile Anotimpurile şi Creaţiunea.

Seria World Music

Cea de-a XX-a ediţie a festivalului introduce o categorie nouă de evenimente: seria World Music. Preluând de la accente etnice la introspecţii soul (Dhafer Youssef), de la ritmuri sacadate de rock, jazz sau folk (Chava Alberstein), la îndelungi căutări ale sinelui, de la paşi pasionali de tango (Gustavo Beytelmann sau Yasmin Levy) la călătorii pe malurile Adriaticii (Mario Brunello – Odusia), fiecare moment al existenţei este împărtăşit şi celorlalţi, de oriunde ar proveni, prin sunet. Revenim la izvoare, în fapt acolo unde maestrul Enescu ne învăţa lecţia tradiţiei folclorice, a spiritualităţii unice specifice şcolilor naţionale, la filonul vital caracteristic fiecărui popor în parte, pe care avem astfel ocazia să-l cunoaştem. In seria World Music, muzica lumii atrage prin istorii fruste ale timpului prezent, în dialecte numeroase, toate însă cu acelaşi mesaj: muzica este un limbaj universal, catalizator de trăiri, idei şi pasiuni.

Seria Spectacole de operă și balet

Componenta vizuală nu lipseşte din galeria ofertelor de festival, experimentată atât în producţii de teatru liric cât şi în montări coregrafice sub egida seriei “Spectacole de balet şi operă”. De la Ceaikovski – un Evgheni Oneghin în regia lui Ion Caramitru, la Wagner – cu Lohengrin dirijat de Cristian Mandeal, Opera Naţională din Bucureşti oferă montări de proporţii, fără a uita piatra de hotar a fiecărei ediţii de festival –  opera Oedipe de George Enescu, în montare nouă semnată de Anda Tăbăcaru Hogea. Ne vom bucura de participarea unor artişti lirici de renume ca Mihael Botha, Petra Lang, Emily Magee alături de Marius Brenciu şi Levente Molnar. În zona comunicării fragile prin gest şi mişcare, două dintre spectacolele de balet programate în această ediţie poartă semnătura unui coregraf francez de renume, Thierry Malandain, în timp ce “Noche Bach”, reprezentând o demonstraţie de virtuozitate din partea Companiei naţionale de balet din Chile, evoluează sub coordonarea lui Gigi Căciuleanu. Finalul de festival păstrează o surpriză a Companiei de balet a Operei Naţionale din capitală, care promite să iasă din tiparele repertoriale de stagiune datorită unui spectacol ce are ca premisă prezenţa a trei mari creatori coregrafi: George Balanchine, Jiri Kilian şi William Forsythe.

Seria Muzica sec.XXI

Pentru amatorii de muzică nouă, seria „Muzica secolului XXI” indică exact locurile potrivite pentru a afla pulsul vremurilor moderne, postmoderne şi contemporane. Programul este oglinda pulverizărilor care încep din secolul 20 şi include o varietate de „şcoli” şi estetici. În acest context, „clasice” ar putea să pară Simfoniile a 4-a şi a 5-a ale lui George Enescu, în orchestraţia lui Pascal Bentoiu, la fel şi nume precum Arvo Pärt, John Adams, Darius Milhaud, Leonard Bernstein. Ne întindem privirile timp de un secol până la numeroase prime audiţii, în special ale compozitorilor români. De altfel, întreaga serie de concerte are ca dominantă aspectul românesc: ansamblurile (Hyperion, Profil, Archaeus, trio Contraste, cvartetul Florilegium, Camerata Regală şi filarmonici din ţară), corurile de cameră, dirijorii (Tiberiu Soare, Cristian Lupeş ş.a.) şi soliştii (Laura Buruiană, Dana Borşan ş.a.). Invitaţii din străinătate (The London Schubert Players, Ensemble Orchestral de Paris cu Joseph Swensen, Kammarensemble cu Frank Ollu, John Axelrod,  Sebastien Rouland şi nu numai) pigmentează repertoriul cu interpretări angrenate în alte obiceiuri. Ceea ce ar putea părea rezervat „specialiştilor”, este de fapt o experienţă inedită şi revelatoare pentru orice ascultător de muzică, fiindcă fidelitatea faţă de muzica clasică se completează şi cu aducerea la zi a cunoştinţelor despre destinul actual al acesteia. În muzica nouă stau reverberaţiile trecutului, aşa cum, florile sonore de azi devin rădăcini ale muzicii zilei de mâine.

Seria Enescu și contemporanii săi

George Enescu reprezintă temelia şcolii româneşti de compoziţie, îmbinând deopotrivă inspiraţie, virtuozitate şi tradiţie. Aşa cum intuia Pascal Bentoiu în volumul Capodopere Enesciene, numele lui Enescu se leagă însă şi de inovaţie, filonul spiritual autohton unindu-se cu arhitectonica tradiţiei şcolilor europene şi opţiunile pentru trasee ce abia după ce vor fi parcurse şi de un Prokofiev, Stravinski sau Ravel, li se va recunoaşte valabilitatea. Secolul XX înseamnă diversificare a priorităţilor şi limbajelor. Dacă până atunci istoria a păstrat în mare un drum drept, cu vagi cotituri, odată cu modernitatea, căile de acces se înmulţesc, stilul de epocă transformându-se în stil personal. Seria de concerte intitulată “Enescu şi contemporanii săi” vine să propună auditoriului exact un astfel de periplu, în care limbajul muzical devine spumos şi necaracteristic, purtător de elemente cheie şi identitate naţională, de îndrăzneală şi arbitrar. Contemporani lui Enescu îi sunt şi aşa numiţii impresionişti, dar şi maeştrii şcolii ruse; filonul grupului “celor 6” compozitori francezi se completează cu ecourile folclorice ale unui Bartók sau Kurtág, în timp ce a doua şcoală vieneză pledează pentru noutate absolută, adevăr şi expresie. De cele mai multe ori sub formă de recitaluri camerale, dar şi de concerte simfonice, evenimentele cuprinse sub semnul lui Enescu în dialog cu contemporanii săi vă oferă combinaţii interpretative de prestigiu, o interesantă alternare de tradiţie şi modern: Itmar Golan şi Ilya Gringolts, Philippe Graffin şi Claire Desert, Boris Berezovsky, Adrian Brendel, Bianca şi Remus Manoleanu, Cvartetul Manderling, sau Gulbenkian Symphony Orchestra sub bagheta lui Lawrence Foster, Filarmonica Naţională Maghiară şi Zoltan Kocsis sau Berliner Kammerorchester şi Sabine Mayer.

Orașul culturii
(Valerie Barber în dialog cu Mihai Constantinescu, Managerul Festivalului)

Schimb cultural, excelenţă şi noi descoperiri de rang înalt printre semnele distinctive ale acestei a XX-a ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”. Evenimentul bienal oferă un program bogat şi divers pe circuitul festivalelor internaționale, domeniul său de aplicare artistică fiind extins în acest an datorită investiţiei guvernamentale și alegerii distinctive a repertoriului. Capitala renăscută a României va găzdui la sfârșitul verii multe orchestre si dirijori ai lumii. De asemenea, etapa spectacolelor și a numelor mari din muzica romanească cu talente deosebite,a fost setată. Pe scurt, Festivalul dispune de toate armele pentru a atrage atenția lumii la nivel mondial.

Lucrarea de cea mai mare anvergură a tuturor compozitorilor români, cea a lui George Enescu, rămâne un element esenţial pentru program, aşa cum se întâmplă încă de la înființarea festivalului în 1958. Moştenirea lui Enescu și influenţa muzicii româneşti pe tot parcursul programului compoziţiile sale reflectate în lucrările artistilor născuți la moartea sa în 1955, Livia Teodorescu-Ciocănea, Carmen Cârneci şi Iancu Dumitrescu fac din acest festival o fuziune între trecut, prezent şi viitor.

„Muzica lui Enescu rămâne un element esenţial pentru programul nostru”, declară Managerul Festivalului, Mihai Constantinescu. „Suntem încântaţi că atât de mulţi artişti internaţionali şi ansambluri au fost de acord să presteze munca compozitorului în acest an. Promovarea lui Enescu aminteşte lumii puterea creatoare a acestui mare muzician român. Fiecare guvern a reformat evenimentul încă din 1998 dar a recunoscut că  Festivalul Enescu este de mare valoare pentru România. Facem acest lucru, în parteneriat cu muzicieni din multe ţări diferite, în scopul de a spune povestea artei şi culturii româneşti, care este o poveste bogată şi o evoluţie.”

Festivalul Internațional „George Enescu”, continuă Constantinescu, este hotărât să contribuie la dezvoltarea durabilă a muzicii clasice din România. El punctează la „Muzica din secolul 21”, o nouă serie a ediției 2011, care cuprinde 14 concerte diferite, cor de cameră şi cvartet de coarde la compoziţii pentru instrumente live si sunete electronice.  Seria include un recital de piese noi de la Hyperion Ensemble a lui Iancu Dumitrescu  (completat cu muzica Lianei Alexandra, Avram Ana-Maria şi Iancu Dumitrescu) şi Concertul Guillaume Connesson pentru violoncel şi orchestră şi Remembranza Cornel Ţăranu (In memoriam George Enescu). În plus, Festivalul intenţionează să unească tineri compozitori români cu colegii lor internaţionali pentru o zi in ateliere de lucru.

„Festivalul de anul acesta oferă un schimb de idei fără precedent între compozitori români şi muzicieni şi artişti din străinătate,” observă Mihai Constantinescu.”Avem un program foarte puternic, care include multe lucrări contemporane fascinante în acest an. Aceasta este o caracteristică importantă a ceea ce facem pentru a dezvolta și educa publicul nostru pentru compoziţii noi. Interesant este că străinii, precum şi artiştii români aduc perspective şi idei noi muzicii românești. Festivalul va explora, de asemenea, muzica simfonică din ţări care nu sunt de obicei asociate cu aceasta, cum ar fi Tunisia, India, Japonia şi Palestina, în noua noastră serie „World Music”.

„Economia din România, ca și cea a atât de multor ţări din lume, a fost afectată de criza financiară mondială”, observa Mihai Constantinescu. „Dar guvernul nostru a luat decizia îndrăzneaţă de a creşte finanţarea pentru acest an” a Festivalului International George Enescu „, şi să furnizeze aproximativ 90% din finanţarea totală a acestuia. Aceasta înseamnă că preţurile biletelor rămân accesibile pentru oameni la nivel local şi programele noastre pot prospera datorită stabilității financiare. Mass-media și lumea publică recunoaște faptul că Festivalul este un eveniment cu care se pot mândri și îi înţeleg locul pe scena internaţională. Vizitatorii noştri internaţionali vin la Bucureşti şi descoperă o Românie pe care puţini oameni se aşteaptă să o găsească.” sursa: http://www.festivalenescu.ro/