www iunie eminescu comemorare 2009 iunie

Trebuiau să poarte un nume // de Marin Sorescu

E m i n e s c u n-a existat. // A existat numai o ţară frumoasă / La o margine de mare / Unde valurile fac noduri albe, / Ca o barbă nepieptănată de crai / Şi nişte ape ca nişte copaci curgători / În care luna îşi avea cuibar rotit. / Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli / Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, / Sau mai simplu: ciobani şi plugari, / Cărora le plăcea să spună, / Seara, în jurul focului poezii – / „Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”. / Dar fiindcă auzeau mereu / Lătrând la stâna lor câinii, / Plecau să se bată cu tătarii / Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii / Şi cu turcii. / În timpul care le rămânea liber / Între două primejdii, / Aceşti oameni făceau din fluierele lor / Jgheaburi / Pentru lacrimile pietrelor înduioşate, / De curgeau doinele la vale / Pe toţi munţii Moldovei şi ai  /Munteniei / Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei / Şi ai altor ţări româneşti. / Au mai existat şi nişte codri adânci / Şi un tânăr care vorbea cu ei, / Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt? / Acest tânăr cu ochi mari, / Cât istoria noastră, / Trecea bătut de gânduri / Din cartea cirilică în cartea vieţii, / Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii, / Care îi ieşeau mereu fără soţ. / Au mai existat şi nişte tei, / Şi cei doi îndrăgostiţi / Care ştiau să le troienească toată floarea / Într-un sărut. / Şi nişte păsări ori nişte nouri / Care tot colindau pe deasupra lor / Ca lungi şi mişcătoare şesuri. // Şi pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, /Un singur nume, /Li s-a spus Eminescu.