mass media

IMPULS, nr.1, serie nouă

0

Cu sprijinul claselor 11B, 12B şi 12C, a apărut numărul 1 (serie nouă) al revistei şcolare IMPULS.

Mulţumim tuturor colaboratorilor! Revista poate fi citită în format electronic AICI!

CR7!? fotbalul ca halucinaţie sau amneziile de durată ale societăţii

0

Dorel Şchiopu – Vulcan

Pe vremuri eram un microbist destul de devotat. Urmăream etapele „Diviziei A” – actualmente, Liga lu’ Mitică – aproape cu religiozitate. Când se transmitea celebra emisiune „Fotbal – minut cu minut” aveam întotdeauna un aparat de radio lângă mine. Am şi acum caietul din armată în care notam rezultatele şi întocmeam clasamentul în fiecare săptămână.

Culmea! – în acea perioadă ante-decembristă, considerată una înapoiată din multe puncte de vedere, Steaua a reuşit să câştige Cupa Campionilor Europeni. Cea mai mare nedumerire a mea pe atunci era să văd că echipele străine au voie să folosească 5 jucători de altă naţionalitate, dintre care cel mult 3 pe teren în acelaşi timp. Nu înţelegeam. Credeam că o echipă are, printre misiunile ei importante şi pe aceea de a reprezenta ceva: un oraş, o instituţie, o ţară etc.

                Cu vremea şi cu vremurile interesul meu pentru fotbal a mai scăzut. Am avut însă, în ultimii ani, câteva momente edificatoare pentru mine ale modului în care s-a dezvoltat fenomenul „fotbal”:

– La un derby Real Madrid – Barcelona pe teren erau 9 jucători olandezi şi doar 3 spanioli;

– Am văzut cum echipa Internazionale Milano a câştigat Liga Campionilor, în 2010, fără să aibă măcar un italian pe teren! În treacăt fie spus această lipsă de patriotism a fost taxată foarte dur după câteva luni când echipa naţională a Italiei nu a reuşit să treacă de grupele Campionatului Mondial din Africa de Sud.

– Un alt moment în care mi-am dat seama cât de învechite sunt concepţiile mele despre fotbal a fost acela în care, după ce ascultasem 10 minute din comentariul unui meci din Liga I nu reuşisem să îmi dau seama care sunt echipele respective. La un nume de jucător român auzeam 7-8 nume de jucători străini. Juca Astra Ploieşti cu o candidată la retrogradare.

– Nu am înţeles nici până azi cum a ajuns Universitatea Craiova (mai mult…)

Despre hip-hop

0

DESPRE HIP-HOP[1]

Andrei Stoenescu, 11G * GŞ Energetic – Târgu Jiu

            Muzica, una dintre cele 7 arte[2], este, sau ar trebui să fie, expresia unor trăiri sufletești, unor idei/concepții expuse într-o formă organizată estetic, plăcut. Nu insist însă asupra definirii generale a muzicii. În cele ce urmează încerc să fac înțeleasă ideea de hip-hop, mai exact, să spun ce reprezintă ca gen de muzică și mișcare culturală. Când și cum a apărut este arhicunoscut, nu acestor aspecte le voi acorda atenție, ci mă voi limita la percepția actuală a genului, la impresie și expresie. Foarte multe persoane au o impresie greșită despre acest gen muzical deoarece interpretează îndoielnic mesajele–„ţipăt” cuprinse în cântece, mesaje spuse direct, exact așa cum este realitatea, iar cei mai mulți dintre noi preferăm să ne hrănim cu clișee, evitând să le ascultăm până la capăt. Trecând peste prima barieră a formei, a expresiilor formulate dur, vom putea înțelege mai bine sensul și mesajele ce vor a fi transmise.

Desigur, și în acest gen regăsim abordări tematice comune, se vorbește despre bani, iubire, politică, societate, conflicte dintre generații și mentalități etc.[3] Muzica hip-hop mi-a dat impresia că artistul pe care îl ascult nu creează un monolog cu mine, ci, mai degrabă, dezvoltă un dialog, eu fiind atât parte a cântecelor lui, cât și interlocutor. Muzica fiind de această dată feed-back, ecou la așteptările în care mă aflu. El cântă un vers pentru a-mi oferi, pentru a-mi transmite o stare. Într-adevăr, ca în orice alt domeniu, există și aici uscături, autoproclamați „artişti” care nu au nimic de spus, doar abuzează de limbajul vulgar, fac pe grozavii, înjură și atât. Dar ar fi nedrept să reducem la aceștia întreaga categorie a hip-hop-erilor.

În urmă cu câțiva ani, un artist foarte talentat (mai mult…)

GS Energetic în top la Olimpiada disciplinelor tehnice

0

La Grupul Școlar Energetic, ca întotdeauna, şi în acest an cadrele didactice şi elevii lansează o provocare academică pentru liceele tehnologice prin locurile fruntaşe obţinute la Olimpiada disciplinelor tehnice – faza naţională, Roman, jud. Neamţ, perioada 1-5 aprilie 2012.

Elevii de la Grupul Şcolar Energetic Târgu-Jiu s-au aflat între cei mai buni  participanţi la Olimpiada la discipline tehnice din domeniul Tehnologii. Concursul desfăşurat la Roman a fost considerat o reuşită, atât în ceea ce privește organizarea, cât și la capitolul pregătirii dovedite de concurenți, lucru ce onorează din plin instituția de învățământ gorjeană. Profesorul Ionel Oană, directorul acestei instituții de învățământ, avea să aprecieze că aceste trei rezultate vin doar să încununeze munca cadrelor didactice și elevilor. O mențiune în plus pentru cei patru profesori, care s-au ocupat de pregătirea elevilor, este vorba de Ion Chisăliță, Antoaneta Butoarca, Maria Bivolu și Vasile Holom.

Iată o prezentare scurtă a celor trei câștigători:
Lucian Marius Popescu a obținut locul I pe țară. Este născut la 6 decembrie 1992 și este elev în clasa a XII-a. Are ca  pasiuni: istoria, electronica, mersul cu bicicleta, jocurile  pe calculator, matematica și fizica, crosul etc.  Își dorește să urmeze cursurile Facultății de Comunicații din Universitatea Politehnică Timișoara.
Claudia Mădălina Pă­traș­cu a terminat faza națională pe locul III. Este elevă în clasa a XI-a și dorește pentru anul viitor o clasare pe prima treaptă. Are ca pasiuni Mersul cu rolele și Desenul. Pentru viitor vrea să aleagă și ea Politehnica Timișoara.
Cătălin Titu Cioienaru a obținut la Roman doar o mențiune dar și o enormă dorință de a intra în premii la ediția următoare pentru că este elev în clasa a XI-a. Are ca pasiuni: Reparații electrice, Jocurile pe calculator și Filmele SF. Spre deosebire de cei doi colegi, vrea să aleagă Politehnica din București. Vertical

Află cât de periculoase sunt băuturile răcoritoare! Vezi topul sucurilor cu E-uri şi ce spun specialiştii

0

© Adevărul.ro| Ce conţin de fapt băturile răcoritoare? Specialiştii răspund că  toate sucurile mai mult sau mai puțin naturale sunt de fapt pline substanţe care ne dau calorii false şi care ne determină să mâncăm mai mult. Cazul Montain Dew, în care Pepsi Co a recunoscut implicit că şoarecii se pot dizolva în băutura Montain Dew în cazul în care au fost apucat într-o astfel de sticlă, a oripilat o lume întreagă. Specialiştii români arată că băuturile carbogazoase, dar şi sucurile mai mult  sau mai puţin naturale sunt de fapt pline substanţe care ne dau calorii în plus şi care ne determină să mâncăm mai mult. (mai mult…)

Steve Jobs, omul care a schimbat interfaţa planetei

0

După 35 de ani în care a revoluţionat modul în care navigăm pe internet şi ascultăm muzică, Steve Jobs, fondatorul şi directorul general al companiei Apple, a anunţat că se retrage. Supranumit „Michelangelo al erei digitale“, Steve Jobs a fost nevoit să predea ştafeta după mai bine de trei decenii de inovaţie, din cauza unei maladii cumplite.

Cofondatorul companiei Apple, Steve Jobs, acum în vârstă de 56 de ani, şi-a dedicat întreaga existenţă îmbunătăţirii calităţii vieţii. Şi nu este deloc o afirmaţie prea puternică. Este greu să numeri câte industrii a schimbat Steve Jobs – a computerelor personale, a telefoanelor mobile, a muzicii, a furnizării de internet şi a cinematografiei. La fel de greu este să pui un preţ pe felul în care creaţiile lui Jobs ne-au uşurat sau înfrumuseţat viaţa. Şi asta doar la prima vedere. Pentru că şi-a făcut un scop din a fi mereu primul, toţi ceilalţi l-au copiat. Aşa că ideile sale se regăsesc într-o gamă mult mai largă de produse şi nu sunt limitate la aparatele care poartă logoul „mărului muşcat”.

„Regele din Silicon Valley” (mai mult…)

Fenomen rarisim surprins de NASA: o gaură neagră a înghiţit o stea!

2

Înghiţirea unei stele de către o gaură neagră se petrece aproximativ o dată la o sută de milioane de ani într-o galaxie.

NASA a observat, pentru prima oară, o gaură neagră care a înghiţit o stea. Oamenii de ştiinţă au văzut astfel de procese cosmice dar nu au mai văzut de fapt, o astfel de acţiune în procesul efectiv, potrivit ibtimes.com.

După ce steaua a fost devorată, din gaura neagră a ieşit un jet de plasmă, cu o lungime de mii de ani de lumină. Acest eveniment extrem de rar a avut loc la patru miliarde de ani lumină faţă de Terra. „Este ceva nemaivăzut!”, a spus omul de ştiinţă Dr. David Burrows, profesor de astronomie de la Pennsylvania State University. (mai mult…)

Alexandru Andrieş, muzician, poet, arhitect, profesor: „Am refuzat să-nvăţ tabla-nmulţirii“

0

Mai cunoscut pentru cântecele critice pe care le cânta la adresa regimului comunist, arhitectul Alexandru Andrieş, profesor la „Ion Mincu“, a luat 4 la proba de Matematică de la admitere.

Nu are nici acum telefon, îl refuză de aproape 20 de ani, iar obţinerea unui interviu poate fi doar rezultatul unui intens schimb de e-mailuri. Crede că umorul te poate face să suporţi mai uşor aproape orice situaţie. Îi trimite la-nvăţat pe cei peste 100.000 de viitori candidaţi ai Bac-ului de toamnă şi recunoaşte că el însuşi a fost la un pas să rateze admiterea la Arhitectură din cauza unei greşeli de calcul. Îi place să fie profesor (conferenţiar doctor), tot la Arhitectură, între altele, pentru că „studenţii nu te lasă să rugineşti”. A început să cânte pentru că un prieten student l-a „obligat aproape”
să asculte Beatles.

Aţi copilărit la Braşov. Care sunt primele amintiri legate de şcoală? Cu mine a început balamucul puţin mai devreme (mai mult…)

Filme documentare şi poezii patriotice, în „Poiana lui Mihai“

1

Sute de pelerini sunt aşteptaţi, în week-end, la Poiana lui Mihai, din localitatea Schela, pentru a lua parte la manifestările evocatoare închinate marelui voievod, Mihai Viteazul.

Desfăşurat sub genericul „Pohta ce-am pohtit“, evenimentul a devenit deja o tradiţie atât în rândul numelor sonore din cultura gorjeană, dar şi în rândul gorjenilor. Manifestările vor începe sâmbătă, când va avea loc instalarea taberei, iar seara va fi organizat un foc de tabără, unde vor fi recitate poezii şi cântece patriotice în memoria poetului Adrian Păunescu. Toate acestea vor fi susţinute de către interpreţii de muzică folk, Doru Stănculescu, Dan Vană, Maria Gheorghiu şi Dinu Olăraşu. După ora 22.00, poate fi urmărit un film documentar „Cenaclul Flacăra“, precum şi filmele „Mihai Viteazul“ şi „Nemuritorii“, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Festivităţile vor continua duminică, începând de la ora 12.00, cu manifestări evocatoare închinate Voievodului Mihai şi aniversării a 79 de ani de la ridicarea monumentului din „Poiana lui Mihai“, discursuri ale reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene,  un Tedeum şi parastas în memoria Voievodului şi a ctitorilor monumentului şi depuneri de coroane. La final, va avea loc şi un spectacol de muzică şi poezie patriotică, dedicat evenimentului.

Poiana din Schela, ultimul popas al marelui Voievod. Situată la graniţa dintre judeţele Gorj şi Hunedoara, „Poiana lui Mihai“  este cunoscută ca locul unde s-a oprit Mihai Viteazul în toamna anului 1600 pentru ultima dată înainte de a trece în Transilvania şi apoi la Viena. Din nefericire, după semnele prevestitoare, din acest loc, unde i-a murit calul,voievodul s-a stins în mai puţin de un an. [©Adevărul] (mai mult…)

Mircea Cărtărescu, scriitor: „Armata mi-a mai băgat minţile-n cap“

0

[sursa © Adevărul] Scriitorul Mircea Cărtărescu (55 de ani) vorbeşte despre copilărie, tema cea mai întâlnită în scrierile sale. Fratele său geamăn, Victor – un alter-ego pe care nu l-a cunoscut –, a dispărut la vârsta de un an. Cărtărescu îşi aminteşte că reţinea pe loc poeziile pe care mama lui i le citea o singură dată. Spune că a fost un copil şters şi că în adolescenţă se izola, preferând lectura continuă.

„Adevărul”: Dacă ar fi să reconstituiţi imaginea următoare din copilăria dumneavoastră: „O casă minusculă, o plită şi mama care ne citea”…

Mircea Cărtărescu: Acei primi ani ai vieţii mele sunt perioada care mă preocupă cel mai mult din tot ce am trăit. Am avut un frate geamăn, Victor, de care nu-mi aduc aminte, pentru că el a dispărut la vârsta de un an şi jumătate. Amândoi am fost internaţi cu dublă pneumonie într-un spital. Eu am scăpat, iar el nu. Moartea lui încă nelămurită bine (ca şi pura lui existenţă, de altfel) este trauma vieţii mele, cam tot ce-am scris se leagă de asta, l-am simţit mereu ca pe un alter-ego al meu. Întotdeauna am simţit că-mi lipseşte ceva, ca şi când, privindu-mă-n oglindă, n-aş vedea pe nimeni. Ce s-a întâmplat a fost din cauza condiţiilor îngrozitoare în care trăiam. Părinţii mei erau veniţi de la ţară, mama era ţesătoare, tata lăcătuş, şi locuiam într-o cămăruţă închiriată, undeva în Colentina, ce semăna cu o celulă de închisoare. Îmi povestea mama că până la vârsta de un an nu m-a coborât din pat, pentru că pe jos era ciment rece. Hrana era lipsită de calorii, trăiam cu macaroane, cu marmeladă, părinţii făceau mari sacrificii să-mi procure puţin lapte. Erau vremuri mizerabile.

Elev al Liceului Cantemir din Bucureşti, în clasa a XI-a (mai mult…)

Lady Gaga şi noua (nouă) ordine mondială

0

Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse

Problema, în ceea ce o priveşte, e faptul că nu poţi s-o eviţi. Lady Gaga este peste tot, în aproape orice media ce contează şi în absolut toate cele care nu contează. Programul de televiziune comercial? E acolo. Programul TV de ştiri? E şi acolo: această lady atipică a blocat, la sfîrşitul lunii mai a.c., site-ul Amazon prin mulţimea adolescenţilor care, simultan, au încercat să-şi downloadeze la preţ promoţional noul său album – Born this Way. În revistele pentru teenagers? Da! Mai bine spus, rar există revistă pentru tineri fără posterul ei (vezi revista Popcorn, mai a.c.), şi mai ales fără întrebarea dacă personajul are atribute divine sau diavoleşti. În revistele economice? Şi acolo: The Economist (din 4 iunie a.c.) îi dedica o pagină la secţiunea „Business“, dezvolta o comparaţie între cîntăreaţă şi Maica Tereza (!) – prin perspectiva charismei şi impactului social –, comenta două foarte serioase cărţi nou-apărute despre vedetă şi plasa totul sub un titlu („The angel and the monster“) care de mult e clişeu. În revistele pentru femei? Bineînţeles, din moment ce personajul e una dintre femeile cele mai celebre ale începutului de secol. În revistele pentru bărbaţi? Se subînţelege, deşi apare acolo mai îmbrăcată decît ar dori clişeul (şi, poate, audienţa).

Lady Gaga pare chintesenţa culturii moderne – cultura spectacolului, a imprevizibilului, a aparenţei care contează mai mult decît fondul, a determinismelor care au luat-o razna şi nu mai spun nimic, a show-ului care poate duce oriunde, de la moarte subită pînă la izbăvirea veşnică. Cînd Lady Gaga se pregăteşte să intre pe o scenă, prea puţini se întreabă ce anume va cînta ea – în fond, această dimensiune (artistică) a carierei sale e singura cît de cît previzibilă, din moment ce albumele ei se vînd bine, piesele sale sînt de notorietate mondială, varianta video a pieselor sale rulează non-stop la TV iar industria spectacolului pop n-o poate ocoli. În paralel însă, Lady Gaga ascunde o teribilă enigmă: Ce costum (mai bine zis costumaţie) va purta la următoarea apariţie? Va fi îmbrăcată în carne crudă? În hîrtie? În saci de plastic? Sau în coji de ouă? Aici orizontul aşteptărilor e deschis; aici se pot face pariuri; aici nimeni nu ştie răspunsul – pînă în ultima clipă, cea a revelaţiei de scenă şi a flash-urilor. Personajul în discuţie nu-i top model (mică de statură şi relativ ştearsă din punctul de vedere al fizionomiei, nu prea are datele cerute pe catwalk), dar machiajul o face – cum vedeam mai sus – înger sau demon. Dacă, prin absurd, Lady Gaga ar merge pe stradă, pe lîngă dvs., nouă şanse din zece că n-o veţi recunoaşte. Dar, imediat ce va urca pe scenă, vă va sări-n ochi.Însă ce se întîmplă dacă ubicuitatea şi imprevizibilul trec dincolo de scena pop, dacă nu au nimic de-a face cu muzica şi nici cu industria de entertainment? Cît de senini putem admite că ele ghidează azi reprezentarea noastră despre lume la un nivel mai înalt, mai general şi mai profund? Cît de bine ne simţim într-un timp în care reperele sînt sparte, în care orice istorie sau tradiţie dispare pentru a lăsa locul unui prezent continuu, alcătuit din caleidoscopice piese de puzzle ale unei actualităţi în care ziua de mîine e inevitabil mai importantă, altfel şi fără nici o legătură cu ziua de ieri?

Omenirea a stat constant în aşteptarea unei noi ordini mondiale – deşi această sintagmă pare cu totul recentă (dar nu este) şi deşi trimite, de regulă, prin bibliografia aleatorie a motoarelor de căutare de pe Net, la o miriadă de interpretări conspiraţioniste de succes garantat la publicul cu un computer bun şi o bibliotecă subţire în casă. Novus ordo seclorum a trezit mereu speranţe, ca fiind limanul în care o mai bună orînduire a lumii va apărea din cenuşa eşecurilor de ieri. Acest NOS 1.0. s-a consumat de nenumărate ori pînă acum – de fiecare dată urmînd fie logica lui Clio, a evoluţiei cronofage şi determinate, în care acumularea de ieri contează definitoriu pentru ziua de mîine, fie logica lui Clausewitz, în care societăţile invadate de vicii sau injustiţii treceau prin focul purificator al războaielor şi o lume „mai dreaptă şi mai bună“ ieşea brusc la suprafaţă în urma unor victorii care – spunea Confucius – ne arată mai curînd cine nu a avut dreptate decît cine a avut.

Numai că acest NOS 1.0 e de domeniul trecutului, laolaltă cu toate logicile sale posibile. E vremea pentru NOS 2.0 – o nouă nouă ordine a secolelor în care singura logică pare a fi şubrezenia oricărei logici presupuse, în care surpriza de moment ţine locul certitudinilor prestabilite şi în care (pe scurt) poţi spune orice azi, fără teamă de consecinţe şi deplin asigurat că mîine, tot tu, vei putea susţine exact contrariul. Bine aţi venit în noua ordine mondială a logicii lui Lady Gaga!

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon. [sursa]

The day the mobile phone went public 38 years ago, leaving New Yorkers bemused and bewildered

2

[sursa] The huDialling his destiny: Motorola's Martin Cooper makes the world's first public mobile phone call in New York on April 3, 1973mble mobile phone has transformed our lives beyond recognition over the last 15 years. So it may come as a surprise to learn that the world’s first mobile phone call was made 38 years ago yesterday. That’s right, the first public telephone call made by a man walking down the street took place in 1973 – the same year the U.S. withdrew from Vietnam and Paul McCartney and Wings released Band On The Run.

Dialling his destiny: Motorola’s Martin Cooper makes the world’s first public mobile phone call in New York on April 3, 1973 On April 3 that year Martin Cooper, who was then 44, took a prototype mobile phone for a walk around New York City. Unsurprisingly, the reaction he received from passers-by was one of complete bewilderment.

Mr Cooper, now 82, recalled: ‘As I walked down the street while talking on the phone, sophisticated New Yorkers gaped at the sight of someone actually moving around while making a phone call.

‘Remember that in 1973, there weren’t cordless telephones, let alone cellular phones.

‘I made numerous calls, including one where I crossed the street while talking to a New York radio reporter – probably one of the more dangerous things I have ever done in my life.’

(mai mult…)

Ce gândeşte Dumnezeu – teoria întregului sau munca neterminată a lui Einstein

0

[sursa] Revista Time l-a desemnat Omul Secolului XX. Albert Einstein a avut trei mari teorii, dintre care numai două sunt cunoscute la scară largă. Prima, Legea Specială a Relativităţii, enunţată în 1905, ne-a dat formula E = mc2, care a condus la fabricarea bombei atomice şi a dezlegat misterul stelelor. A doua mare teorie a savantului de geniu a venit sub forma Legii Generale a Relativităţii, din 1915, care a adus în discuţie ideea plierii spaţiului, Big Bang-ul şi găurile negre. Dar mulţi nu ştiu că poate cea mai mare dintre teoriile sale abia urma să iasă la lumina şi nu a fost niciodată definitivată: „o teorie a tuturor lucrurilor”, cunoscută şi că „teoria întregului”. Realizarea de căpătâi a lui Einstein avea să fie teoria câmpului unificat, o încercare de a „a intra în mintea lui Dumnezeu”.

Încă din timpul vieţii marelui geniu, comunitatea ştiinţifică împărtăşeşte credinţa că forţele fundamentale, observabile în natură, au existat în primele momente ale Universului sub forma uneia singure, din care au evoluat, treptat, celelalte. Această teorie ambiţioasă, care a rămas, de peste o jumătate de secol, la stadiul de deziderat, ar vrea să explice cum cele patru forţe fundamentale pot fi exprimate că manifestări diferite ale aceluiaşi fenomen. James Maxwell este cel care a făcut primul pas în sensul acestei unificări, descoperind formule matematice care indicau că electricitatea şi magnetismul sunt faţete – aparent diferite – ale unui singur fenomen. La un secol după acel moment, s-a dovedit şi că forţa electromagnetică şi cea nucleară slabă sunt, la rândul lor, forme diferite ale aceleiaşi manifestări mai complexe.

Câte forţe guvernează Universul? (mai mult…)

Romulus Vulpescu: „Azi, generalizarea mitocăniei lingvistice nu se poate stopa”

0

[sursa] Ca de fiecare dată, dialogurile cu Romu­lus Vulpescu sînt o încîntare. Abor­dăm orice subiect şi-l transcriem cu „î” din „i” şi „sînt” în loc de sunt, la cererea sa expresă. Era să zic „la ce­rerea Maestrului”. „Mie să nu-mi spui Maestru, că mă enervează.” Cum, că maestru rimează cu Vulpescu…? (rîde) „Mi-aduc aminte, apropo de asta, că l-am cunoscut pe Victor Ef­timiu, care zicea despre rime: Haide dom’le, lasă-mă cu poeţii ăştia care cred că «brînză» rimează cu «nasture». Au amîndouă cuvintele «r» ? E rimă!…”

Citiţi toate articolele din campania Jurnalului Naţional – Români care mai au ceva de spus

Vorbim despre lipsa de educaţie, despre manelizare, despre mitocănie, despre politica de îndobitocire a po­pulaţiei prin mass-media, despre tendinţele limbii, de buni traducători, despre faptul că, mai nou, îşi vinde biblioteca alcătuită în bună parte din exemplare rare… Să le luăm pe rînd. (mai mult…)

Ştefan Câlţia * interviu

0

[sursa] Oamenii înzestraţi de Dumnezeu cu har emană o energie aparte care răscoleşte. Un om de o mare discreţie, din categoria celor puţini. Ştefan Câlţia înseamnă substanţă, educaţie, credinţă şi idee românească pură.

În aprecierile internaţionale, pictorul Ştefan Câlţia este aşezat alături de Brâncuşi, cot la cot cu geniul lui. E însă modest. „Sunt doar un meseriaş, un meşteşugar bun. Fiecăruia dintre noi ni se dă o bucăţică de pământ pe care trebuie să o lucrăm. Tot ce mi s-a întâmplat a fost firesc. Aparţin unei lumi, unei profesiuni, în care există nevoia de a reconstrui aceste lucruri pentru cei din jur. De a le povesti. Nu mă aştept ca noi să fim marea cultură. Dar să fim. Nu tot timpul să fie ca un geamăt, un început. Singurii de care nu trebuie să ne ocupăm sunt geniile. Dacă o ţară are mulţi pictori meseriaşi, are şansa să apară şi un geniu.” (mai mult…)

Sus