aniversări/comemorări

„Nichita Stănescu • 80 de ani”

2013 stanescu nichita energetic evocare 80 ani

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder. [wiki]

Brâncuşiana 2013

0
afis ContrasÎn zilele de 16 și 17 martie se va desfășura la Târgu Jiu manifestarea omagială Brâncușiana 2013. Vă invităm să ne fiți alaturi la acțiunile pe care le veți găsi în programul atașat. Vă așteptam cu drag!
Biletele pentru spectacolul de duminică, 17 martie, ora 15.00 se găsesc la casieria Teatrului Elvira Godeanu şi la Centrul Brâncuși.
Adina Andrițoiu
Centrul Brâncuși
tel: 0766326759, 0253327570
Programul simpozionului
Sâmbătă, 16 martie, ora 15,00, Muzeul de Artă
– Lansarea albumului de artă Aurel Contraș, sculptor
– Proiecție film „Blestemul lui Brâncuși”, autor: Corneliu Mihalache, producție TVR2
– Lansare de carte Brâncuși. Tatăl nostru, autor: Paul Rezeanu;
– Lansare album Brâncuși – dincolo de toate frontierele, autor: Doina Lemny;
– Lansare de carte Lizica Codreanu, o dansatoare româncă în avangarda pariziană, autor: Doina Lemny;
– Expoziție carte – Scrisul Românesc, Craiova;
– Expoziție open filatelie și cartofilie Brâncuși, viața și opera.
Duminică, 17 martie, ora 9,30 – 13,30, Palatul Administrativ, sala Maură
– Alocuțiuni deschidere. Primarul municipiului Tg-Jiu, dr.ing. Florin Cârciumaru, Prefectul județului Gorj, Ion-Claudiu Teodorescu, Președintele Consiliului Județean Gorj, Ion Călinoiu
– Comunicări științifice
– Proiecție film „Strigăt în timpan”, autori: Radu Igazsag, Alexandru Solomon, ora 15.00 – 16.30, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”
– spectacol liric – balerini ai Teatrului liric Craiova, cvartet de instrumentiști de la Filarmonica Oltenia.

Mircea Eliade

mircea-eliadeMircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago.

Filosof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.

Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.

Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

Citeşte mai multe… [sursa]

Marin Sorescu – mereu în partea plină a clepsidrei

Marin SorescuPliat până deunăzi pe marile şi de cotitură întrebări universale ale Fiinţei, Sorescu, a devenit el însuşi o întrebare, evident retorică, accentuând postum neastâmpărul, jocul prim al firii. În matricea Olteniei, care l-a zidit şi pe care a zidit-o într-un răsfăţ mirabil, necontenit, o dată cu renaşterea lui Sorescu într-o altă lume, lumina cuvintelor pare să se fi lăsat copleşită de frig, pâlpâind adesea a regret. În acest spaţiu în care ursitele au fost forţate la hărăzirea unui loc mai bun în sânul nemuririi, dreptul la memorie se confundă acum cu obligaţia; olteni sau nu, rămânem datori să sfidăm neajunsurile timpului printr-o perpetuă permanentizare, aducere în prezent a celor ce au ştiut să constrângă valoarea să ne fie proximă, a celor ce, prin efortul lor, nu rareori sisific, ne-au devenit repere. Obligaţia este, înainte de toate, morală pentru că, vrând-nevrând, prin opera sa, Marin Sorescu, îşi tot aduce aminte de noi.

Plecare
 
Mă întorc cu faţa
înspre perete
şi le spun prietenilor îndureraţi:
Mă întorc repede.
 
(din volumul Puntea)

I. L. Caragiale

ion-luca-caragialeIon Luca Caragiale (născut la 30 ianuarie 1852 la Haimanale, județul Prahova; decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem. Citește/ascultă www.ilcaragiale.eu

„Masca lui Eminescu” – George Călinescu

mihai eminescu 2013 www energetic targu jiu 2 masca lui eminescuPrivesc chipurile lui Mihai Eminescu, înşiruite dinainte-mi: acela astral şi pletos din tinereţe, cel uşor subţiat de gânduri şi de o înfrigurare senti­mentală, de la 30 de ani, faţa îngroşată de pin­guetudine, cu ochi împânziţi de o ceaţă alburie, în ciuda unui zâmbet copilăros, somnolent, din epoca întâiei căderi, masca nitzscheană în sfârşit, din ultimii ani, pustiită, surpată ca un crater stins, cu ochii înfundaţi şi stătuţi. Privindu-le, omul cel adevărat pare că răsuflă aievea.

Eminescu era un român verde de tip carpatin, dintre aceia cari, trăind în preajma munţilor, mai cu seamă în Ardeal şi Bucovina, sub năvala străinilor, cresc mai vânjoşi şi mai aprigi, şi arată pentru încercările de smulgere a lor din pământul străbun, rădăcini fioroase, prelungi, asemeni ace­lora ce apele curgătoare descoperă în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atare un suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele care (mai mult…)

Ziua Drapelului

0

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.

Vezi [Ziua Drapelului] [Drapelul României]

William Shakespeare

0

William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564 – d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei și “Poet din Avon” (“Bard of Avon”) sau Lebăda de pe Avon, The Swan of Avon. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând unele colaborări, alcătuite din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, și alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse în fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. [wiki]

Tatiana Stepa…

0

TATIANA STEPA

(n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara — d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață româncă de muzică folk…

[wiki]

27 martie 1918

0

Mircea Eliade * Memento

3

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. [wiki]

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, prăznuiţi pe 9 martie

0

© Cotidianul.ro | Credincioşii ortodocşi îi prăznuiesc, vineri, pe 9 martie, pe cei 40 de mucenici, ostaşi în armata romană din vremea împăratului Liciniu (308-324), care au fost omorâţi prin chinuri în Sevastia Armeniei, fiindcă nu au vrut să renunţe la credinţa creştină. Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creştinilor. Aflând că 40 de ostaşi din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creştini, le-a ordonat să-şi lase credinţa.

Pentru că nu a putut să-i convingă să renunţe la credinţă, Agricola a ordonat ca toţi cei 40 de tineri ostaşi să intre dezbrăcaţi în lacul Sevastia, care, în acea perioada a anului, era aproape îngheţat. Unul dintre ei nu a rezistat şi a ieşit din apă, dar intrând în baia caldă cu care erau ademeniţi cei din lac a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat şi el creştin şi a intrat în lac, alături de ceilalţi. După ce au fost scoşi din apă, martirilor li s-au sfărâmat gleznele, apoi au fost arşi de vii.

Sărbătoarea populară a mucenicilor marchează începutul anului agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară, hotar între iarnă şi vară, între zilele aprige ale Dochiei şi zilele călduroase ale Moşilor.

Obiceiurile din ziua de Măcinici reprezintă un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor (sfinţişorii), beţia rituală atestată de tradiţia populară, care susţine că e bine să bei în această zi 40 de pahare de vin, aprinderea focurilor prin curţi şi grădini, purificarea oamenilor şi animalelor prin stropirea cu apă sfinţită, bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii, aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de măcinici, tăierea primelor corzi de viţă de vie.

Obiceiul de a se bea în această zi 40 de pahare cu vin roşu este o reminiscenţă a unor vechi practici păgâne din antichitate. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă. Dacă cineva nu putea să bea atâtea pahare cu vin, trebuia să guste sau măcar să fie stropit cu vin.

În tradiţia populară românească, focurile care se aprind în dimineaţa zilei de Măcinici (imediat după miezul nopţii) reprezintă arderea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii.

Prin Banat, copiii scormoneau şi băteau cu beţele în focuri, iar mamele lor împrăştiau cenuşa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor pentru animale. Focurile de Măcinici îndeplineau mai multe funcţii: purificatoare, prin alungarea forţelor malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a noului an agrar, fertilizatoare, prin împrăştierea cenuşii în grădini, livezi, vii.

Heinrich Rudolf Hertz

0

Google l-a omagiat pe Heinrich Rudolf Hertz, la 155 de ani de la naşterea fizicianului german

Google şi-a modificat, miercuri (22 februarie), logoul pentru a-l omagia pe Heinrich Rudolf Hertz, la împlinirea a 155 de ani de la naşterea celebrului fizician german, renumit pentru descoperirea undelor electromagnetice. Noul logo al Google prezintă unde electromagnetice colorate care rulează pe ecran, de la dreapta la stânga.

Heinrich Rudolf Hertz s-a născut pe 22 februarie 1857, la Hamburg, şi a decedat pe 1 ianuarie 1894, la Bonn. A învăţat tâmplăria şi a lucrat ca strungar, iar la vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi s-a dedicat meseriei de inginer, începându-şi studiile la München. După doi ani, el s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a început să studieze matematica şi fizica. A fost remarcat de profesorul de fizică Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant în laboratorul său. Hertz a clarificat şi a extins cercetările cu privire la teoria electromagnetică a luminii. Hertz a fost primul cercetător care a demonstrat existenţa undelor electromagnetice, folosindu-se de instrumente pentru a transmite şi primi impulsuri radio. Experimentele sale au condus la dezvoltarea tehnologiilor de comunicaţii fără fir. Hertz a descoperit cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii. Unitatea frecvenţei, Hertz, îi poartă numele.

Hertz a murit la vârsta de 36 de ani, lăsând în urmă cercetări importante, care au condus la descoperiri majore din domeniul electric, electronic şi electrotehnic.

Google îşi modifică frecvent logoul pentru a marca evenimente importante ale istoriei universale sau pentru a celebra mari personalităţi.  [Gândul.info]

Arthur Schopenhauer

0

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), a fost un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman.

Arthur Schopenhauer s-a născut în 1788 la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase și pe fiul său negustoriei. Împreună cu tatăl, face numeroase călătorii prin Europa. După moartea acestuia în 1809, începe mai întâi studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunță pentru a se dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena și, în 1813, obține titlul de Doctor în Filozofie cu dizertația „Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii suficiente” (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). În același an întâlnește la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. În lucrarea apărută după aceea, „Despre vedere și culori” (Über das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa concepție în acest domeniu, în contradicție cu opiniile lui Goethe.

În 1819, primește însărcinarea de a ține cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda și Hegel, care era în acel timp figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera principală a lui Schopenhauer, „Lumea ca voință și reprezentare” (Die Welt als Wille und Vorstellung, 1819) apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste și hinduiste precum și al misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme. În acest timp îi apar lucrările „Voința în natură” (Über den Willen in der Natur, 1836), „Cele două probleme de bază ale eticii” (Die beiden Grundprobleme der Ethik, 1841), aforismele grupate în Parerga und Paralipomena (1851).

Schopenhauer moare în Frankfurt la 21 septembrie 1860. [Citeşte mai mult AICI!]

Gânduri despre Brâncuşi [19.02.1876-16.03.1957]

1

© Andrei Popete-Pătraşcu | „Timpul perfecţionează spiritul românesc” afirma Constantin Brâncuşi fără să îşi imagineze măcar, dimensiunea colosală la care avea să ajungă întregul său destin. Brâncuşi continuă să existe în noi, prin operele sale. Încă nu ştiu dacă numele său este deasupra sculpturilor pe care le-a realizat sau viceversa. De fapt nici nu ştiu dacă îl putem separa pe Brâncuşi de creaţia sa. El este însă, înainte de toate, un titan.

Ştiu că titanii se pot dezice la un moment dat de creaţia lor. Forţa lui Brâncuşi vine însă din energia pe care creaţia sa o generează. El este una cu materia căreia i-a dat viaţă. Mai ştiu de asemenea că despre Brâncuşi nu este niciodată nepotrivit să aminteşti, sau să-i cinsteşti memoria, printr-un pios omagiu. Brâncuşi este irepetabil, ca de altfel şi întreaga sa operă.

Scriam în urmă cu ceva timp că oraşul nostru a avut şansa unică, în felul ei, de a fi părtaş la ceea ce am putea numi… miracolul Brâncuşi. Târgu Jiul fără Brâncuşi nu ar fi fost Târgu Jiu. Oraşul este impregnat în spiritul marelui Brâncuşi. Mi se pare însă să oricâte apelative vom avea la adresa lui Brâncuşi totdeauna vom fi în imposibilitate de a reda întreaga sa complexitate spirituală. Brâncuşi încă ne depăşeşte limitele.

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înţelege, trebuie să te desfaci de tine însuţi.” – afirma Brâncuşi; dar noi tot nu am reuşit. Trăim fără a avea un scop clar definit şi asta pentru că viaţa noastră este în sine o umbră. Ori din umbră nu ne putem desface  pe noi înşine. Brâncuşi a înţeles această filosofie aparent simplă şi a aplicat-o propriului destin, pe care, precum lutul, l-a modelat după propriile-i exigenţe. Scopul său a fost acela de a bucura mintea şi inima celor ce îi priveau, îi privesc şi îi vor privi lucrările, adică sufletul său…

Sus