aniversări/comemorări

Brâncuşiana 2013

0
afis ContrasÎn zilele de 16 și 17 martie se va desfășura la Târgu Jiu manifestarea omagială Brâncușiana 2013. Vă invităm să ne fiți alaturi la acțiunile pe care le veți găsi în programul atașat. Vă așteptam cu drag!
Biletele pentru spectacolul de duminică, 17 martie, ora 15.00 se găsesc la casieria Teatrului Elvira Godeanu şi la Centrul Brâncuși.
Adina Andrițoiu
Centrul Brâncuși
tel: 0766326759, 0253327570
Programul simpozionului
Sâmbătă, 16 martie, ora 15,00, Muzeul de Artă
– Lansarea albumului de artă Aurel Contraș, sculptor
– Proiecție film „Blestemul lui Brâncuși”, autor: Corneliu Mihalache, producție TVR2
– Lansare de carte Brâncuși. Tatăl nostru, autor: Paul Rezeanu;
– Lansare album Brâncuși – dincolo de toate frontierele, autor: Doina Lemny;
– Lansare de carte Lizica Codreanu, o dansatoare româncă în avangarda pariziană, autor: Doina Lemny;
– Expoziție carte – Scrisul Românesc, Craiova;
– Expoziție open filatelie și cartofilie Brâncuși, viața și opera.
Duminică, 17 martie, ora 9,30 – 13,30, Palatul Administrativ, sala Maură
– Alocuțiuni deschidere. Primarul municipiului Tg-Jiu, dr.ing. Florin Cârciumaru, Prefectul județului Gorj, Ion-Claudiu Teodorescu, Președintele Consiliului Județean Gorj, Ion Călinoiu
– Comunicări științifice
– Proiecție film „Strigăt în timpan”, autori: Radu Igazsag, Alexandru Solomon, ora 15.00 – 16.30, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”
– spectacol liric – balerini ai Teatrului liric Craiova, cvartet de instrumentiști de la Filarmonica Oltenia.

Marin Sorescu – mereu în partea plină a clepsidrei

Marin SorescuPliat până deunăzi pe marile şi de cotitură întrebări universale ale Fiinţei, Sorescu, a devenit el însuşi o întrebare, evident retorică, accentuând postum neastâmpărul, jocul prim al firii. În matricea Olteniei, care l-a zidit şi pe care a zidit-o într-un răsfăţ mirabil, necontenit, o dată cu renaşterea lui Sorescu într-o altă lume, lumina cuvintelor pare să se fi lăsat copleşită de frig, pâlpâind adesea a regret. În acest spaţiu în care ursitele au fost forţate la hărăzirea unui loc mai bun în sânul nemuririi, dreptul la memorie se confundă acum cu obligaţia; olteni sau nu, rămânem datori să sfidăm neajunsurile timpului printr-o perpetuă permanentizare, aducere în prezent a celor ce au ştiut să constrângă valoarea să ne fie proximă, a celor ce, prin efortul lor, nu rareori sisific, ne-au devenit repere. Obligaţia este, înainte de toate, morală pentru că, vrând-nevrând, prin opera sa, Marin Sorescu, îşi tot aduce aminte de noi.

Plecare
 
Mă întorc cu faţa
înspre perete
şi le spun prietenilor îndureraţi:
Mă întorc repede.
 
(din volumul Puntea)

Ziua Drapelului

0

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.

Vezi [Ziua Drapelului] [Drapelul României]

Tatiana Stepa…

0

TATIANA STEPA

(n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara — d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață româncă de muzică folk…

[wiki]

27 martie 1918

0

Mircea Eliade * Memento

3

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. [wiki]

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, prăznuiţi pe 9 martie

0

© Cotidianul.ro | Credincioşii ortodocşi îi prăznuiesc, vineri, pe 9 martie, pe cei 40 de mucenici, ostaşi în armata romană din vremea împăratului Liciniu (308-324), care au fost omorâţi prin chinuri în Sevastia Armeniei, fiindcă nu au vrut să renunţe la credinţa creştină. Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creştinilor. Aflând că 40 de ostaşi din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creştini, le-a ordonat să-şi lase credinţa.

Pentru că nu a putut să-i convingă să renunţe la credinţă, Agricola a ordonat ca toţi cei 40 de tineri ostaşi să intre dezbrăcaţi în lacul Sevastia, care, în acea perioada a anului, era aproape îngheţat. Unul dintre ei nu a rezistat şi a ieşit din apă, dar intrând în baia caldă cu care erau ademeniţi cei din lac a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat şi el creştin şi a intrat în lac, alături de ceilalţi. După ce au fost scoşi din apă, martirilor li s-au sfărâmat gleznele, apoi au fost arşi de vii.

Sărbătoarea populară a mucenicilor marchează începutul anului agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară, hotar între iarnă şi vară, între zilele aprige ale Dochiei şi zilele călduroase ale Moşilor.

Obiceiurile din ziua de Măcinici reprezintă un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor (sfinţişorii), beţia rituală atestată de tradiţia populară, care susţine că e bine să bei în această zi 40 de pahare de vin, aprinderea focurilor prin curţi şi grădini, purificarea oamenilor şi animalelor prin stropirea cu apă sfinţită, bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii, aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de măcinici, tăierea primelor corzi de viţă de vie.

Obiceiul de a se bea în această zi 40 de pahare cu vin roşu este o reminiscenţă a unor vechi practici păgâne din antichitate. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă. Dacă cineva nu putea să bea atâtea pahare cu vin, trebuia să guste sau măcar să fie stropit cu vin.

În tradiţia populară românească, focurile care se aprind în dimineaţa zilei de Măcinici (imediat după miezul nopţii) reprezintă arderea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii.

Prin Banat, copiii scormoneau şi băteau cu beţele în focuri, iar mamele lor împrăştiau cenuşa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor pentru animale. Focurile de Măcinici îndeplineau mai multe funcţii: purificatoare, prin alungarea forţelor malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a noului an agrar, fertilizatoare, prin împrăştierea cenuşii în grădini, livezi, vii.

Heinrich Rudolf Hertz

0

Google l-a omagiat pe Heinrich Rudolf Hertz, la 155 de ani de la naşterea fizicianului german

Google şi-a modificat, miercuri (22 februarie), logoul pentru a-l omagia pe Heinrich Rudolf Hertz, la împlinirea a 155 de ani de la naşterea celebrului fizician german, renumit pentru descoperirea undelor electromagnetice. Noul logo al Google prezintă unde electromagnetice colorate care rulează pe ecran, de la dreapta la stânga.

Heinrich Rudolf Hertz s-a născut pe 22 februarie 1857, la Hamburg, şi a decedat pe 1 ianuarie 1894, la Bonn. A învăţat tâmplăria şi a lucrat ca strungar, iar la vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi s-a dedicat meseriei de inginer, începându-şi studiile la München. După doi ani, el s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a început să studieze matematica şi fizica. A fost remarcat de profesorul de fizică Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant în laboratorul său. Hertz a clarificat şi a extins cercetările cu privire la teoria electromagnetică a luminii. Hertz a fost primul cercetător care a demonstrat existenţa undelor electromagnetice, folosindu-se de instrumente pentru a transmite şi primi impulsuri radio. Experimentele sale au condus la dezvoltarea tehnologiilor de comunicaţii fără fir. Hertz a descoperit cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii. Unitatea frecvenţei, Hertz, îi poartă numele.

Hertz a murit la vârsta de 36 de ani, lăsând în urmă cercetări importante, care au condus la descoperiri majore din domeniul electric, electronic şi electrotehnic.

Google îşi modifică frecvent logoul pentru a marca evenimente importante ale istoriei universale sau pentru a celebra mari personalităţi.  [Gândul.info]

Arthur Schopenhauer

0

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), a fost un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman.

Arthur Schopenhauer s-a născut în 1788 la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase și pe fiul său negustoriei. Împreună cu tatăl, face numeroase călătorii prin Europa. După moartea acestuia în 1809, începe mai întâi studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunță pentru a se dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena și, în 1813, obține titlul de Doctor în Filozofie cu dizertația „Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii suficiente” (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). În același an întâlnește la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. În lucrarea apărută după aceea, „Despre vedere și culori” (Über das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa concepție în acest domeniu, în contradicție cu opiniile lui Goethe.

În 1819, primește însărcinarea de a ține cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda și Hegel, care era în acel timp figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera principală a lui Schopenhauer, „Lumea ca voință și reprezentare” (Die Welt als Wille und Vorstellung, 1819) apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste și hinduiste precum și al misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme. În acest timp îi apar lucrările „Voința în natură” (Über den Willen in der Natur, 1836), „Cele două probleme de bază ale eticii” (Die beiden Grundprobleme der Ethik, 1841), aforismele grupate în Parerga und Paralipomena (1851).

Schopenhauer moare în Frankfurt la 21 septembrie 1860. [Citeşte mai mult AICI!]

Gânduri despre Brâncuşi [19.02.1876-16.03.1957]

1

© Andrei Popete-Pătraşcu | „Timpul perfecţionează spiritul românesc” afirma Constantin Brâncuşi fără să îşi imagineze măcar, dimensiunea colosală la care avea să ajungă întregul său destin. Brâncuşi continuă să existe în noi, prin operele sale. Încă nu ştiu dacă numele său este deasupra sculpturilor pe care le-a realizat sau viceversa. De fapt nici nu ştiu dacă îl putem separa pe Brâncuşi de creaţia sa. El este însă, înainte de toate, un titan.

Ştiu că titanii se pot dezice la un moment dat de creaţia lor. Forţa lui Brâncuşi vine însă din energia pe care creaţia sa o generează. El este una cu materia căreia i-a dat viaţă. Mai ştiu de asemenea că despre Brâncuşi nu este niciodată nepotrivit să aminteşti, sau să-i cinsteşti memoria, printr-un pios omagiu. Brâncuşi este irepetabil, ca de altfel şi întreaga sa operă.

Scriam în urmă cu ceva timp că oraşul nostru a avut şansa unică, în felul ei, de a fi părtaş la ceea ce am putea numi… miracolul Brâncuşi. Târgu Jiul fără Brâncuşi nu ar fi fost Târgu Jiu. Oraşul este impregnat în spiritul marelui Brâncuşi. Mi se pare însă să oricâte apelative vom avea la adresa lui Brâncuşi totdeauna vom fi în imposibilitate de a reda întreaga sa complexitate spirituală. Brâncuşi încă ne depăşeşte limitele.

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înţelege, trebuie să te desfaci de tine însuţi.” – afirma Brâncuşi; dar noi tot nu am reuşit. Trăim fără a avea un scop clar definit şi asta pentru că viaţa noastră este în sine o umbră. Ori din umbră nu ne putem desface  pe noi înşine. Brâncuşi a înţeles această filosofie aparent simplă şi a aplicat-o propriului destin, pe care, precum lutul, l-a modelat după propriile-i exigenţe. Scopul său a fost acela de a bucura mintea şi inima celor ce îi priveau, îi privesc şi îi vor privi lucrările, adică sufletul său…

Februarie. Repere

Februarie este a doua lună a anului în calendarul Gregorian. Este cea mai scurtă lună gregoriană, care are numai 28 sau 29 de zile. Luna are 29 de zile în anii bisecți; în ceilalți ani, luna februarie are 28 de zile. Februarie începe (astrologic) cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Pești. Din punct de vedere astronomic, luna februarie începe cu soarele în constelația Capricornului și se sfârșește cu soarele în constelația Vărsătorului.

Numele lunii februarie (latină: Februaris, onis = purificare, curățire) – legat de ritualul curățirii ce se făcea anual la 15 februarie. Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs. Grecii numeau luna februarie Anthesterion. În România, luna februarie, popular, se numește Făurar. Februarie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Martie și Noiembrie într-un an obișnuit și ca August într-un an bisect. [sursa!]

1 februarie // 1914: Intră în funcţiune prima instalaţie centralizată feroviară din România, pe linia Bucureşti-Ploieşti 1958: Primul satelit al Americii este lansat cu succes în Cosmos. Plasat pe o orbită terestră de o rachetă „Jupiter-C”, „Explorer” este destinat să transmită semnale pe Pământ, prin cele 2 emiţătoare, de la o distanţă variind între 340 şi 2900 km 1974: Ilie Năstase este declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 şi este distins, la New York, cu „Racheta de aur” 1990: Gabriel Liiceanu înfiinţează la Bucureşti editura Humanitas

2 februarie // (mai mult…)

24 ianuarie

0

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. [wiki]

(mai mult…)

Ecaterina Teodoroiu. Memento

0

Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 14 ianuarie 1894, satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial. Primul imbold a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui. În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii.

Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplatită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toata lumea o iubea și o respecta. Odata, cand a cazut prizoniera, Ecaterina era pazita de un sergent neamt. In drumul spre comandamentul german, vazand ca nu reuseste sa-l convinga sa-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest fulgerator, a luat revolver-ul unui ostas mort si l-a indreptat catre sergentul neamt. Luat prin surprindere, el a predat arma si a ridicat mainile, iar Ecaterina l-a capturat si l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier. (mai mult…)

Ianuarie

0

Ianuarie sau Ienaiu este prima lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Ianuarie începe (astrologic) cu soarele în semnul Capricornului și sfârșește în semnul Vărsătorului. Din punct de vedere astronomic, luna ianuarie începe cu soarele în constelația Săgetătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Capricornului. Numele lunii ianuarie (latină: Ianuaris) vine de la zeul Ianus din mitologia romană, zeu cu două fețe: una orientată spre anul care se încheie și alta spre anul care vine.

Ianus (sau Ianus bifrons) a fost una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.

Luna Ianuarie a fost introdusă în calendarul roman în jurul anului 700 î.Hr. Până atunci anul avea doar zece luni (304 zile). Grecii numeau luna ianuarie Camelion. În România, luna ianuarie, popular, se numește Gerar. Sărbătorile din luna ianuarie cuprind obiceiuri și practici specifice începutului de an prin care oamenii speră să obțină, prin diferite practici magice, prosperitate, sănătate, liniște și pace. Ianuarie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Octombrie într-un an obișnuit și ca Aprilie și Iulie într-un an bisect. [wiki]

C a l e n d a r   C u l t u r a l  ··· (mai mult…)

Eroii nu mor

0

Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecăm capul şi să ne gândim, măcar o clipă, la cei ce nu mai sunt.

EROII  NU  MOR  NICIODATĂ

Sus