Liceul Energetic Târgu Jiu

Liceul Energetic Târgu Jiu

(24 comentarii, 130 postări)

This user hasn't shared any profile information

Postări de Liceul Energetic Târgu Jiu

arta TATTOO | Semnificaţie istorică şi actuală. Pro şi Contra tatuajelor… Ce alegi?

0

tattoo-554x369Articol scris de Claudia Mădălina Pătraşcu | IMPULS, nr.2

Subiectul tatuajelor a rămas aproape peste tot în lume unul destul de controversat. Mulți sunt cei care le îndrăgesc, şi le fac sau doar le admiră, dar la fel de mulți sunt şi cei care le blamează şi le asociază cu diferite clase de oameni.

Trecând de prejudecați, tatuajele există din cele mai vechi timpuri în culturi precum cea egipteană (încă din anul 2000 î.Hr.), japoneză (din anii 300 î.Hr.), chineză şi continuându-şi extinderea până în zilele noastre când arta tatuajului nu se mai practică din motive specifice, ci doar ca o înfrumusețare sau modificare corporală.

La egipteni, tatuajul era predominant la femei şi se efectua cu ocazia anumitor ritualuri. La japonezi şi în alte culturi asiatice, desenele imprimate cu cerneală pe trupurile şi feţele bărbaților aveau rolul de a îndepărta forțele răului şi spiritele obscure. Mai apoi tatuajul a devenit însemnul hoților, criminalilor, deținuților şi chiar până în zilele noastre, în Japonia a avea un tatuaj e un stigmat ce te integrează în lumea interlopă a mafiei şi a criminalilor.

Spre deosebire de lumea asiatică, în Anglia şi Rusia secolelor trecute, tatuajele aparțineau elitei. Doar regii şi împărații beneficiau de arta scumpă a tatuajului, care nu le era accesibilă oamenilor de rând.

                Cele două războaie au participat in mod considerabil la răspândirea tatuajelor mai ales printre soldați şi marinari. „Saloane” de tatuat erau amplasate în porturi sau lângă bazele militare.

Momentul revoluționar care a permis (mai mult…)

Colocaţii ale substantivului „moarte”

0

moarteArticol scris de Elena Bărbulescu | IMPULS, nr. 2

Expresia este o îmbinare de cuvinte sau o construcţie sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment.

™ 1.

MOARTE, morţi, s.f. = Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii, răposare, deces;

Moarte aparentă = letargie;

Moarte clinică = încetarea funcţiilor vitale ale inimii, a circulaţiei sângelui, respiraţiei;

Moarte fiziologică = deces prin uzură avansată a întregului organism, fără o boală dominantă;

Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică;

Moarte civilă = privaţiune absolută de drepturile cetăţeneşti;

Acest substantiv, asociat cu alte cuvinte, îşi  pierde identitatea de bază din dicţionar şi capătă alte înţelesuri, formând sintagme, expresii, locuţiuni, cuvinte compuse. Acest lucru va fi semnalat în exemplele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Am găsit un stilou fără (de) moarte = (loc. adj., foarte durabil, foarte trainic). – substantivul nu îşi schimbă forma şi nu primeşte determinanţi; De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică;

Atunci când este inconştient, omul îşi face moarte (singur sau cu mâna lui) = (loc. verbală – se sinucide). – substantivul nu îşi schimbă forma şi nu primeşte determinanţi; (mai mult…)

De ce iubesc Istoria?

0

istoriaArticol scris de Dana Ştefania Braşoavă | IMPULS, nr. 2

Ai citit titlul şi ai râs. Ai pufnit, ţi-ai dat ochii peste cap şi te-ai întrebat zeflemitor: “La ce îmi trebuie mie istoria?” Poate ar fi cazul să te lumineze cineva! Ai deschis vreodată o carte de istorie? Un manual, o biografie a unei personalităţi marcante, nu ştiu, ceva în legătură cu acest domeniu? Îmi vei răspunde: “Evident, toată lumea a făcut asta cel puţin o dată în viaţa!”. Sigur, doar că tu imediat ce ai deschis-o, ţi-ai pus întrebarea infamă şi nu ai mai căutat răspunsul. Te-ai mulţumit să te complaci în ignoranţă!

Întâmplător, acum mulţi ani, am dat peste un citat al lui Miguel de Saavedra Cervantes care spunea aşa: “Istoria este emulul timpului, depozit al acţiunilor, martor al trecutului, exemplu şi înştiinţare a prezentului, avertisment al viitorului.” Traducerea? Nu ai avea nevoie de traducere dacă ai fi încercat măcar o dată în viaţă să găseşti răspunsul la acea întrebare înrobitoare. Un simplu exerciţiu de imaginaţie te va ajuta, poate, să înţelegi. Ne naştem, creştem, îmbătrânim, murim. Scopul vieţii este un lucru pe care mulţi nu îl înţeleg! Nu e suficient să treci prin viaţă. Nu e suficient să mori cu acelaşi bagaj intelectual cu care te-ai născut, doar pentru că ţi-a fost prea greu să răspunzi la o singură întrebare. Dacă în răspunsul întrebării stă întreaga esenţă a fiinţei tale? Nu vei afla niciodată, pentru că… ai râs atunci când ai văzut titlul!

Eu am ales istoria pentru că (mai mult…)

REGELE MIHAI şi MAREŞALUL ANTONESCU

0

Regele-Mihai-si-Maresalul-AntonescuArticol scris de Vasile Udroiu | IMPULS, nr. 2

Evoluţia României în perioada celui de-al doilea război mondial a fost atent urmărită de către istoricii români şi străini, de obicei, cu intenţii oneste şi cu readucerea la minimum a subiectivismului, existând, însă, şi multe abordări excesiv partizane.

Problema raporturilor dintre Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu a fost abordată după ’89 deseori, în contrastul în care s-a încercat repunerea celor două personalităţi într-o lumină realistă, deoarece în timpul regimului comunist, şi faptele unuia şi ale celuilalt fuseseră ţinta unor interpretări conform intereselor de partid.

Anumite interese politice străine argumentează ideea Holocaustului în România, găsind susţinere şi la istoricii români, fiind blamat şi găsit un singur vinovat, deşi la conducerea ţării, atunci, mai era cineva – Regele Mihai. În numele lui se făcea totul: se dădeau legi, se judeca şi condamna, se pornea la luptă. Totuşi, lui nu i se aduce nici o învinuire la capitolul respectiv.

Moartea i-a adus lui Ion Antonescu intrarea în Istorie ca o figură eroică a poporului român. Moartea lui Antonescu i-a adus Regelui o pată de neşters pe imaginea cu care va intra în istorie. De aceea, a incercat – după ce şi-a pierdut tronul, în faţa aceloraşi comunişti de partea cărora se plasase, sacrificându-l pe Mareşal –, şi pentru acest moment al relaţiei sale cu Antonescu, să cosmetizeze faptele.

Regele Mihai s-a (mai mult…)

„În dragoste nu e loc pentru «de ce?»”

0

keira_knightley_as_anna_karenina_keira_knightley-1366x7681Articol scris de Laura Diţoiu | IMPULS, nr. 2

„Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei.” spunea Lev Tolstoi în incipitul celui mai cunoscut roman al său, Anna Karenina.

Romanul conturează cu claritatea rusească stropii de iubire din sufletul unei femei, aparent idealistă. Subiectul, un melanj între datorie, iubire, pasiune şi, mai presus, remuşcare, a fost de curând ecranizat. Am tratat noua propunere cu mefienţă, gândindu-mă la lipsa de imaginaţie a regizorului care îşi alege un subiect atât de uzitat[1]. Eroare, părerea unui diletant! Filmul tulbură nu doar prin subiect, ci şi prin viziunea regizorală. Joe Wright, un iubitor de film şi apoi un cunoscător al literaturii[2], oferă o perspectivă modernă unui roman care nu depăşeşte barierele clasicului. Cu pasiune şi un spectru imagistic inedit, regizorul creează controverse problematizând într-un mod teatral temele romanului omonim: sensul și scopul vieții, contradicţiile sociale, condițiile morale ale căsătoriei și vieții de familie, relația dintre viață și moarte, dintre iubire și fericire, dintre datorie şi alegere, spoiala etică a unei societăţi în pragul capitalismului. Viaţa e surprinsă între joc, truc, anacronism, oportunitate şi şansă.

În spatele unei cortine preţioase, catifelate, dar grea, se desfăşoară, în anul 1874, o filă de viaţă. Scena, loc al exagerării, al complexităţii, al simbolului, prezintă, acum, doar sufletul unei femei, Anna Karenina (Vronsky, amantul acesteia, e doar o umbră palidă). În plan secundar, prezentat contrapunctic, avem un alt fir narativ, alegerea lui Levin ce pariază pe liniştea domestică a căsniciei. Nu se insistă pe explicitarea firului narativ. Asistăm la un scenariu ale cărui premise se presupune că le cunoaştem. Cu toţii ştim povestea. Ideea este, fireşte, recurentă. Expresia ei, nu.

Voit, la început, toate personajele sunt stridente, brutale, agitate, gesturile sunt oarecum maşinale. Regizorul, însă, renunţă la măşti treptat, lăsând loc poveştii care nu are nevoie de artificii, ci doar de detaşare. Decorul este straniu, dar cadru după cadru îşi pierde pe nesimţite din importanţă, devine de o intensitate suspectă, ireală (albastrul tapetului, al cerului etc.).

Teatralitatea nu (mai mult…)

D a y d r e a m i n g . Why to wake up early during summer

0

dream-2

Articol scris de Alexandru Băra | IMPULS, nr. 2

Daydreaming

So I’m lying in my bed, drenched in my fantasies, counting the imperfections in my ceiling. I have just given up counting the ones in my life because they are as many as the drops of rain falling outside my window. Today I hate the rain… And I’m thinking about it. About my hate. I should lay it down on a piece a paper, put it in an envelope and send it away. But I wouldn’t know where. And I don’t want anybody to share my hate. It’s my burden to bear. So, instead, I’m just lying in my bad, staring sadly at my ceiling…

Why to wake up early during summer

It was a beautiful summer morning… No! It wasn’t just an ordinary beautiful summer morning. It was THE most spectacular and wonderful summer morning that I have ever seen. I’m not very much of a “green man” and I’m not very passionate about anything related to nature. And yet there I was, staring at the sun which was rising from across the forest in front of me. As it rose it almost seemed like the entire field had been set on fire. And as if it wasn’t beautiful enough a bevy of birds passed away straight in front of the sun. It reminded me of those beautiful wallpapers, which I had never understood how they were made… and I was regretting that I had left my photo camera home. But as I came closer to the woods, all of my bad feelings faded away while I was listening more and more of the song of the birds, which could have surpass any orchestra in the whole world. And at that moment I would have probably bet my life on it. (mai mult…)

g r i s e t b l e u în punctul zero

0

 

zero Articol scris de Alexandru Corlan | IMPULS, nr. 2

 Nici aici nu m-am petrecut aspiraţional, dar încă o dată inspiraţional. Redregeam fragmentar oricare secvenţă de intracomunicare, voiam să inspir, o aspiraţie ce în dăţi de regres istoric era ocupaţie femeiască, dar ce mi-era de dat când deja primeam flux energetic de a mă inspira pe sine. Calculasem şi un procedeu de retardare de orice fel, în primă fază mediatică, ajungând chiar la a mă supune tratamentelor de reeducare manelizată… Fără rezultat. Apoi se reiau majoritatea funcţiilor ritualice primare, cu trimitere chiar într-o stare primară de conştienţă. Aşa că de rest rămânea transpunerea în ipostază paradoxală, de inconştienţă-conştientă. Şi aşa testam orice se zicea că şterge urme de conştienţă.

Eram mereu cald, dar mă simţeam rece, ca un oraş de fier, ca o operă de Grant Green din ’68, ca o reacţie adversă la afecţiune. Cream diversiuni sau scuze, unele pentru a retarda sistemul când trebuia dezvoltat, altele viceversa, pentru a dezvolta sistemul cerebral într-un context de retardare. Astfel mă puteam autoproclama specialist în analiză asupra unor procese observate ca fiind nocive. Intenţia-mi fuziona cu pleava ce credeam că-mi parazitează Cerebrus-ul, reuşind în propria-mi “meta” să mă desconsider când mă simţeam influent. Eu trebuia să separ tot ceea ce compunea o ciorbă de adevăruri personale, trebuind să disec chiar şi Samsara să pot să dau ceaţa războiului la o parte pentru a mi-o vedea.

Lumea îmi oferea certitudinea că merge în acest fel: ai un vis, îl cumperi. N-ai bani, îi faci să-l cumperi. N-ai vis… Câţi bani costă un plan de vis?

Cea mai mare activitate cerebrală obţinută, (mai mult…)

P R E J U D I C E

0

prejudecataArticol scris de A.S. – CNET | IMPULS, nr. 2

People have the habit of categorizing everything. It is the way our brain works. We can only truly understand something if we classify it. However this habit of ours is actually based on prejudice. Prejudice comes in various shapes and forms, from the innocent stereotyped beliefs that all those who prefer rock music are rebellions spirits, to the more serious discriminations such as racism, sexism or anti-Semitism.

            Historically speaking prejudice has been the cause of various events one of the most significant has been the genocide that Hitler caused in World War Two, which was based on the hatred the world kept against Jewish people. It all started with one, very unfit, person put in a position of power. It was, above all, a personal battle based on prejudice, “Mein Kampf”, my war, as Hitler declared it. The Final Solution killed six million Jews. Why? Because Nazis had the preconception that one human race, the Aryans, was above all others.

            Prejudice is found in Education, just as much as it is in History. Girls are supposed to be drawn towards Literature, foreign languages, Psychology, Philosophy and essentially everything that is on the more sensitive side of things. On the other hand, boys should love Sciences, Math and all that is rational or practical. On some level, we all share these beliefs but that doesn’t mean they are justified. If we are to analyze them, they came from a background of sexism.

            From a social point of view, prejudice is a part of our lives, it being the thing that divides us into groups or classes. Everybody must fit into a category. Whether the division is made by religious considerations, by those of occupation or by any others, it is always present. We are reticent toward befriending someone who doesn’t shares our interests, because we fail to understand them. This failure comes from prejudice, from our own faulty thinking. As a career woman, one will not be able to understand the choices of stay-at-home mom, and will often misjudge her for a person lacking ambition. The two, will probably never befriend, although they might have more in common than meets the eye. Their passion is just as present, only the placement of it differs.

            Prejudice is a part of the way we think, it is a coping mechanism that helps us grasp the meaning of the world, but, at the same time, it is what prevents us from connecting with others. We feel profound anger when submitted to prejudice or discrimination but maybe unconsciously, we do the same. The question that remains to be answered is “who are we to judge those who judge us?” 

Despărţirea de secretele care însingurează

0

spovedanie neterminataArticol scris de Valeria Roşca | IMPULS, nr. 2

Am descoperit de curând Spovedanie neterminată, de Gena Geamănu, publicată la Editura Bizantină,  o carte tulburătoare, despre singurătate și secrete, într-adevăr… Dar o singurătate care devenea tot mai acută în prezența celorlalți și niște teribile secrete spuse tuturor în gura mare…

Cum este posibil ca singurătatea să crească în jurul tău când oamenii mișună pe lângă tine, când ești prins în relații dintre cele mai diverse, care domestice, care profesionale? Cum e posibil să nu te mulțumească nimic, când aparent nimic nu-ți lipsește, nici libertate, nici profesie, nici iubire, așa cum o înțelege toată lumea?!… Tinerii visează cu nesaț la clipa când vor putea zburda liberi prin lume, departe de privirea severă a tatălui ori de gura restrictivă a mamei, să încerce toate variantele libertății… sau libertinajului! Și în loc de minunata voluptate, ce să vezi? Gustul cenușii! În ce fel suntem construiți? Sau doar Gena Geamănu este altfel, bizară, unică, singulară?  De ce simte atât de acut non-sensul vieții, neliniștea de a fi și uneori chiar dorința ilogică dar intensă de a nu mai fi? Și ce convertire miraculoasă trăiește, încât viața ei își schimbă radical coordonatele, culorile, pulsul, ritmul? Cum ajungi din singurătate pustiitoare, în chiar epicentrul comuniunii? Cum ajungi din deșert în Eden? Este o călătorie cu ajutorul imaginarului, sau este o călătorie reală, un tropism firesc al acestei complexe și misterioase ființe numită om?

De fapt fiecare om este (mai mult…)

Adolescenții și Istoria

0

Gyzis_006_(Ηistoria).jpegArticol scris de Claudiu Mărăcine | IMPULS, nr. 1

Marele savant Nicolae Iorga spunea: ,,Căci istoria e viaţa omenească, problemele de odinioară sunt de acum,în altă formă,cu alți oameni…” Mai precis, studierea atentă a trecutului reprezintă un exemplu pentru prezent, dar și o modalitate de prospectare a viitorului. Lumea secolului al XXI-lea se arată foarte contradictorie în ceea ce privește atitudinea față de istorie. În ultimii ani, tot mai mult, didacticienii, dar și practicienii în domeniul istoriei au afirmat că scopul istoriei în şcoală nu este, sub nici un motiv, o însușire de informaţii, date, fapte, evenimente, așa cum era ea înțeleasă în didactica tradițională, ci în primul rând ar trebui să vizeze formarea capacitaţilor individuale ale elevilor, de a înțelege și aborda cu gândire proprie trecutul umanității la nivel local, național, general și universal, de a efectua comparații, de a analiza și elabora păreri proprii.

Deoarece reprezintă un domeniu aparte al cunoaşterii, istoria se confruntă cu inexistenţa în lumea reală a obiectului de studiu ca o realitate tangibilă, dar și cu un caracter relativ al informaţiei istorice. În epoca contemporană se aude tot mai des întrebarea, mai ales în rândul adolescenţilor, de ce învățăm istoria? Răspunsurile sunt extrem de variate, să educăm la elevi și la marele public, în general, sentimente; să formăm o cultură generală și de specialitate solidă; valori și atitudini, deprinderi și abilitaţi, de a gândi și a formula independent judecăţi de valoare. Historia magistra vitae, nu poți înțelege (mai mult…)

Ultimul gând al Mareşalului

0

antonescu-executie1Articol scris de Vasile Udroiu | IMPULS nr. 1

Faptul că Mareşalul și-a iubit ţara mai mult decât propria-i persoană este unanim recunoscut. În ultima zi a procesului pe 17 mai 1946 și-a prezentat testamentul politic adresat poporului român.

Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit intr-o naţiune cu îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.

Sunt fericit să cobor şi să mă aşez, cu un minut mai devreme, atât alături de martirii şi luptătorii noştri, cât şi de aceia ai adversarilor noştri, fiindcă, deşi în câmpuri diferite, toţi am luptat pentru dreptate şi libertatea noastră şi pentru înfrățirea tuturor neamurilor care va trebui să vină.

Mareșalul nu avea nici o îndoială asupra verdictului Tribunalului Poporului, el citise cu exactitate harta politică a României, pe cale să devină comunistă. Apoi a cerut câteva foi albe si un creion, dorind sa i scrie șotiei. Maria, Rica, aşa cum o alinta mareșalul, va şti că ultimele sale gânduri erau îndreptate spre ea: (mai mult…)

F e e l i n g s | Black and White

0

feelingArticol scris de Alexandru Băra | IMPULS, nr. 1

F e e l i n g s

The thing with the feelings spinning in my funny little head is that I tend to mistake simple things for complicated ones and the other way around. The only thing that I am and will be sure of is that deep inside my half-empty soul I know everybody deserves better than me. I have no confidence in myself but I have tons of it for you, for every single one of you. I am truly confident that somehow, someday you can make the difference in this world that I can only dream of.

I love you… but I hate it. I hate loving you, I hate caring about you. I want to see you fulfil you dreams, your desires and I swear to any God, to every God, I’ll do anything if I can to help you accomplish want you want, but I’m afraid that’ you’ll feel something about me. I’m afraid because the only thing I can offer is disappointment. Don’t you see?! I’ve lived my whole life for others and I’m happy with it, but I simply cannot bear the thought you’ll ever wish to give me something in return. I cannot love. I just exist. I’m sorry my emotions are not sublime, or deep, or whatever… “You need to be happy to live, I don’t.’”

B l a c k    and    W h i t e

Dark.  Tough not a hollow, scary, cold one, but a comforting dark. The type of dark whose black colour just highlights white’s purity. And the noise… a continuous background sound… like drum which plays the same dull beat on and on, forever. It intensified every touch, every sensation… But, wait! It was a lot deeper than that. It messed with my very feelings and my state of mind, mixing  completely different emotions like fear and calm, creating new, more refined ones… emotions so subtle and delicate that humanity doesn’t even have names for. No words to express their warmth.

            But then there were the cold and the wind… And I was standing in the middle of the storm as the wind screamed and howled. The sea was roaring next to me and I realised that waves didn’t just splash the shore as usual, they seemed to explode and I could almost feel their sound hitting my soaking wet skin… I could feel the goosebumps that the huge drops of rain were giving me. And, God, they were plenty of them, too. They kept coming and coming, in thick, abundant waves, brought by the furious wind… they were racing around me, spinning in a mad contest, a battle of the cold water to conquer every single part of my body.

            Still, something was (mai mult…)

Telescopul

0

Hubble primul telescop din lumeArticol scris de Olivia Fometescu | IMPULS, nr. 1

                 Denumirea de telescop provine din limba greacă: tele = departe, skopein = a cerceta, a examina, și reprezintă un obiect cu ajutorul căruia pot fi studiate obiecte luminoase foarte îndepărtate.

                 La baza principiului de funcționare stau fenomenele de reflexie și refracție a luminii în diferite lentile și oglinzi. Există două tipuri de telescoape optice:  reflector și refractor.

                Primul telescop optic apare în 1609, construit de Galileo Galilei care a studiat Luna și pe care a văzut-o mai aproape de 30 de ori față de privirea cu ochiul liber. În construcția telescopului său Galilei folosește o serie de lentile,  idee  preluată și îmbunătățită de Issac Newton, care construiește primul telescop cu oglindă.

              La baza acestor descoperiri stă de fapt invenția  unui vânzător de ochelari din secolul al XIII-lea, olandezul Hans Lippershey, care întâmplător a observat că punând două lentile una lângă alta biserica din sat se vedea mult mai aproape. El a folosit idea pentru a atrage clienții, iar fenomenul începe să fie cunoscut. Invenția sa a fost utilizată în timpul războaielor pentru a fi studiată poziția armatelor, inamice.

               În cazul telescopului cu oglindă există izvoare istorice, care susțin construcția sa din anul 1616 de către astronomul  Niccolo Zucchi. În 1670 Issac Newton îmbunătățește această invenție și utilizează pentru prima dată oglinda pentru a direcționa lumina reflectată spre ocular.

              Curiozitatea oamenilor de a explora spațiul cosmic a făcut ca această ramură a tehnologiei să se dezvolte foarte mult. Astfel în 1985, după opt ani de muncă a fost terminat primul telescop optic ce urma să fie trimis în spațiu, denumit  Hubble.  A fost lansat în 24 aprilie 1990 cu ajutorul navetei Discovery, Hubble și plasat pe orbită la 600 de kilometri deasupra Pământului. Are dimensiunea unui autobuz cu o lungime de 13,3 metri, cântărește puțin peste 12 tone, se deplasează cu o viteză de 27 000Km/h  și a adunat până în prezent  peste 500000 de imagini ale corpurilor cerești. Telescopul Hubble se apropie de ultima sa tură, fiind scos de pe orbită și înlocuit cu unul mai performant. (mai mult…)

L’ordinateur est-il bon pour les enfants?

0

copiii si calculatorulArticol scris de Liliana Băloi | IMPULS, nr. 1

         Alors que la plupart des pays développés introduisent de plus en plus fréquemment  l’ordinateur dans les salles de classe, que la plupart des gouvernements se glorifient de leurs programmes d’équipement scolaire, une association américaine de protection de l’enfance vient de jeter un pavé dans la mare en publiant un rapport qui pointe les effets nocifs de l’ordinateur sur les plus jeunes élèves.

          Les auteurs du rapport rappellent en effet que la plupart des études constatent une faible amélioration des résultats aux exercices lorsque l’élève s’entraîne sur un ordinateur. Plus profondément, l’association pointe les effets néfastes que peut avoir la pratique intensive de l’informatique sur les plus jeunes enfants.

           Outre une sédentarisation accrue propice au développement de l’obésité, l’informatique a tendance à isoler les enfants en les coupant de tout contact inter-personnel avec d’autres enfants ou des adultes.

            Enfin, si l’ordinateur permet d’être „connectés”, ce n’est certainement pas avec le monde réel mais sur des univers artificiels ou virtuels qui sont dans un rapport de représentation par rapport au monde concret. Forte de ces diagnostics posés par d’éminents pédiatres, l’association appelle à un moratoire immédiat sur l’informatisation des écoles primaires et dénonce la pression de la part de l’industrie informatique, relayée par le gouvernement fédéral pour imposer l’ordinateur aux plus jeunes enfants, et ce pour des motifs commerciaux.Ce serait une erreur cependant de considérer que cette association développe des positions purement technophobes.

          Dans la plupart de ces déclarations elle reconnaît les apports de l’outil informatique lorsque celui-ci est utilisé par les adultes et adolescents, c’est-à-dire des individus dont le développement intellectuel leur permet d’en tirer pleinement profit. Mais, rappellent plusieurs pédiatres, le développement du jeune enfant passe par une confrontation avec le monde réel, par la manipulation d’objets physiques, par l’échange avec des êtres de chair, par une activité physique qu’aucun ordinateur ne remplacera. Cela fait longtemps en effet que l’on sait combien la maîtrise corporelle, qui s’acquiert par le jeu „physique”, est une étape indispensable au développement postérieur des facultés purement intellectuelles.

          Finalement, les sommités médicales convoquées pour la circonstances rappellent une évidence: les enfants ont besoin de jouer, de crier, de courir et de se dépenser; ils ont besoin d’attention, d’affection et d’opposition de la part de leur entourage.

FEMEIA [ d i a l o g V I I ]

0

femeiaArticol scris de Philip Coandă | IMPULS, nr. 1

 mă gândesc la ea aşa cum nu am mai făcut-o niciodată. tot timpul văd lucrurile din altă perspectivă chiar dacă vizualizez acelaşi subiect la infinit. niciodată nu e la fel. doar parfumul dulce, dar discret şi ungiile roşii rămân la fel. e dubios faptul că, deşi nu vreau să recunosc asta sub nicio formă, începe să-mi placă. mă gândesc, pun la punct planuri şi construiesc zeci şi mii de scenarii intr-o secundă despre ce s-ar putea întâmpla. faptul că-i doar o banală întalnire, mă scoate din minţi. banalul şi superficialitatea sunt cele mai mari temeri ale mele. deşi presupun că n-o să fie nici superficială, nici banală. nu ştiu ce flori să-i iau. nu ştiu nici măcar dacă ar trebui să-i iau flori – cum naiba să mă duc fără flori? poate-i place ciocolata… cu siguranţă îi place ciocolata. mă-ntreb ce are de gând. ne întâlnim şi apoi? apoi poate pleca. sau eu pot pleca. sau poate ea nici n-o să vină. totuşi, nu cred c-ar face asta. poate o să trebuiască să conduc acasă. poate o să mă conducă ea pe mine. poate întâlnirea noastră nu e decat ceva fictiv iar eu nu fac decât să-mi consum în mod ineficace timpul.

femeile sunt arogante. egoiste. fanatice. te vor, te au. nu contează preţul – cu cât e mai mare, străluceşti şi mai mult în ochii lumii. ele nu vor să-ăi demonstreze nimic ţie, ci lumii. femeile au o slăbiciune pentru bărbaţi. de fapt nu pentru ei in sine, ci doar pentru lupta. bărbatul de astăzi este denaturat. a uitat să citească o carte, să meargă la florările şi să-i cumpere florile preferate pentru că-i marţi si aşa vrea el, să-i spună lucruri frumoase. femeia a devenit aşa pentru că, în mod involuntar, bărbatul a transformat-o în ceea ce este astăzi. impenetrabilă, imposibil de înteles. dacă reuseşti să vezi dincolo de aroganţă, egoism, fanatism şi de scopul ce pare bătut în cuie, femeia e inimaginabil simplă.

spune-i că-ţi place prăjitura pe care o face. chiar dacă a făcut-o şi săptămâna trecută şi acum două săptămâni; de fapt, spune-i că-i cea mai bună prăjitură pe care ai mâncat-o vreodată.  mergi cu ea la mare, şi dormiţi pe plajă. spune-i că-ţi place cum a aranjat în casă. observă că s-a tuns, sau că şi-a prins altfel părul. sărut-o în fiecare dimineaţă şi spune-i că-i frumoasă. dă-i o idee despre ce culoare ai vrea să aibă oja. adu-i flori pentru că e marţi sau vineri sau orice zi a săptămânii. observă cele mai mărunte lucruri. îi arăţi că te interesează câtuşi de puţin, iar asta, venind din partea unui bărbat, pentru ea înseamnă enorm. păstrează lucrurile simple şi nu intra în discuţii interminabile, pentru că n-ai cum să ajungi la capăt. are destule prietene cu care să facă asta. ca un ultim lucru, dar şi cel mai important, iubeşte-o. nu va pleca niciodată. dar niciodată. fă-o să se simtă confortabil şi în siguranţa. brusc, femeia arogantă, fanatică şi egoistă se va transforma în cu totul altceva. dragostea este singurul “lucru” ce o poate remodela. nu se va schimba, doar îţi va arăta adevărata ei natură. e simplu să iubeşti; trebuie doar să vrei.


 

Liceul Energetic Târgu Jiu RSS Feed
Sus