Elena Bărbulescu
(0 comentarii, 15 postări)
This user hasn't shared any profile information
Postări de Elena Bărbulescu
Societatea contemporană – cumpănă între istorie, gândire şi trăire
07 februarie 2012
de Elena Bărbulescu
în prima pagină
Religia constituie o parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoștințele oferite de aceasta nu putem înțelege istoria şi cultura acestui continent şi nu putem prețui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală, in majoritatea lor inspirate de credința religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării, înlocuind valorile constant ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient și antireligios. Aceasta explică de ce în cele mai multe ţări europene religia se predă în cadrul sistemului de învățământ public, având un rol recunoscut şi apreciat în societate, cu implicații profunde în dezvoltarea socio-culturală.
Predarea religiei în şcoală are conotații educaționale profunde. Astfel, reintroducerea religiei în şcoala publică imediat după căderea comunismului nu a fost un gest de simplă concesie faţă de cerințele cultelor religioase, ci recunoașterea necesității asanării morale şi valorice a unei societăți profund marcate de experiența deceniilor ateismului comunist.
Religia a avut întotdeauna, în cadrul sistemului public de învățământ, un rol important în procesul de formare a competenţelor şi atitudinilor moral-sociale. Așa cum geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a pământului, esențiale pentru cunoașterea naturii, ai planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi între popoare. Prin urmare, educația religioasă nu poate lipsi din programul nici unei şcoli. Intrarea în secolul XX a fost dominată de un scepticism generalizat în ceea ce privea atât rolul cât şi viitorul religiei în societatea modernă. A fost perioada în care gândirea occidental-europeană ducea la extrem consecinţele pozitivismului epistemologic exacerbat, profeţii suspiciunii” anunţând cu multă emfază caracterul retrograd, inutilitatea şi iminenta dispariţie a religiei. Puternic influenţat de teologia antropologică a lui L. Feuerbach (1841), Marx a fost primul teoretician social care a văzut în religie unul din factorii principali ce se opuneau progresului şi schimbării sociale. Religia este opiumul popoarelor”, este doar soarele iluzoriu care se roteşte în jurul omului atâta timp cât omul nu se roteşte în jurul său”, opina Marx în 1844. Din perspectiva sa, societatea viitorului, în care diferenţele de clasă vor fi eliminate şi care va da naştere Omului nou, va fi una în care religia va fi o chestiune de istorie. Mergând mai departe în aceeaşi direcţie, Nietzsche anunţa în 1885 prin intermediul nebunului din Aşa grăit-a Zarathustra moartea lui Dumnezeu şi naşterea lui der Übermensh, pentru ca nu cu mult mai târziu Freud să pretindă a da loviturile finale religiei şi omului religios. Viitorul unei Iluzii (1927), lucrarea în care Freud glosează nemijlocit pe tema rolului şi al viitorului religiei, se încheia pe un ton cinic, cu pretenţii programatice de acţiune, ce se doreau a rezolva în mod irevocabil această maladie” a societăţii moderne.
Religia ar fi acea nevroză obsesională a umanităţii care (mai mult…)
Peste 10.000 de pelerini vor veni la Mănăstirea Lainici
030 aprilie 2011
de Elena Bărbulescu
în eveniment
Sfinţirea noii biserici a Mănăstirii Lainici şi canonizarea Sfântului Irodion reprezintă cel mai mare eveniment religios din istoria judeţului Gorj. Patriarul României, IPS Daniel, alături de mitropoliţii Olteniei, Moldovei şi Ardealului vor fi prezenţi la ceremonialul de la Mănăstirea Lainici.
Peste 10.000 de pelerini din toată ţara sunt aşteptaţi duminică, 1 mai, la Mănăstirea Lainici, unde va avea loc cel mai mare eveniment religios din istoria judeţului Gorj: canonizarea sfântului Irodion şi sfinţirea noii biserici, a cărei construcţie a început în anul 1990. Slujba va începe la ora 8.30, în curtea mănăstirii, unde a fost amenajată o scenă special pentru acest moment. Ceremonialul religios va fi oficiat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarul României, împreună 20 de ierarhi. La evenimentul religios vor mai participa mitropolitul Moldovei, IPS Teofan, mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu, şi arhiepiscopul Ioan al Covasnei şi Harghitei. După slujbă, va avea loc un concert de cântări bisericeşti şi pricesne, susţinut de corurile din Târgu-Jiu. „Va fi un eveniment important la nivelul întregii ţări. Are loc proclamarea şi recunoaşterea oficială a sfinţeniei fostului stareţ la mănăstirii Lainici, Sfântul Irodion. În Oltenia au mai fost până acum doar două canonizări, cea Sfântului Nicodim, de la Tismana, şi a Sfântului Calinic, de la Cernica“, ne spune stareţul Mănăstirii Lainici, Ioachim Pârvulescu.
Luceafărul de la Lainici (mai mult…)
Deniile
018 aprilie 2011
de Elena Bărbulescu
în eveniment
Deniile se savarsesc incepand cu seara Floriilor, pana in Vinerea Mare, cand se canta . Cuvantul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” si inseamna priveghere sau slujba nocturna. In Transilvania, intalnim cuvantul “straste” pentru denii. Acest termen are semnificatia de “patima”. Expresia “a merge in strasti” insemna “a merge la denii”. [sursa]
Deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea din Postul Sfintelor Pasti. S-a pastrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Saptamana Patimilor, pentru ca ele se savarsesc seara, potrivit troparului: Iata, Mirele vine in miezul noptii…”.
Chiar daca Denia este o Priveghere, ea difera de ceea ce Tipicul indica prin Priveghere. Denia este doar Utrenia simpla a zilelor de rand, in vreme ce Privegherea presupunea Utrenia unita cu Vecernia si Litia. Dar si ca Utrenie simpla, Denia nu se aseamana cu Utrenia din zilele de rand, pentru ca ea cuprinde cantari si rugaciuni specifice doar perioadei Sfintelor Pasti (troparul “Iata, Mirele vine…”, luminanda “Camara Ta, Mantuitorule“, troparul “Cand slaviti ucenici…”).
Specificul Saptamanii Patimilor – slujbe si randuieli (mai mult…)
Filocalia * Ediţia a XVII-a * Târgu Jiu * 14-15-16 martie
012 martie 2011
de Elena Bărbulescu
în eveniment
F I L O C A L I A * Ediţia a XVII-a * Târgu Jiu * Casa de Cultură a Sindicatelor, 14-15-16 martie 2011, incepând cu ora 18. Intrarea liberă. Aceste seri duhovniceşti sunt organizate de Mitropolia Olteniei, Consiliul Judeţean Gorj, ASCOR Sf. Irodion Lainici Târgu Jiu, Liceul Teologic Sf. Nicodim Târgu Jiu. Concerte de muzică religioasă din aceste seri vor fi susţinute de corurile Liceului Teologic Sfântul Nicodim – Târgu Jiu.
Începutul Postului Mare
07 martie 2011
de Elena Bărbulescu
în prima pagină
După ce peste două luni ne-am îndestulat cu tot felul de alimente, distracţii şi gânduri deşarte (timp scurs de la sfârşitul postului Crăciunului), iată-ne în prima zi a Sfântului şi Marelui Post din fiecare an. Postul Paştelui este cel mai lung dar şi cel mai aspru post, dintre cele patru posturi mari din timpul anului. Acesta durează 7 săptămâni şi a fost instituit în amintirea marelui post ţinut de Mântuitorul în muntele Carantania, înainte de începerea lucrării Sale mesianice.
Este postul care premerge Sfintelor Sărbători de Paşti şi în acelaşi timp, cel care ne ajută să ne eliberăm de gândurile întinate de păcat, prin rugăciune, milostenie şi evident, renunţarea la alimentele care nu sunt „de post”, dar nu în ultimul rând, să ne îndepărtăm de toate „distracţiile”.
„Cu toţii aşadar, să împlinim o dată cu postul de bucate şi pe cel de fapte, o dată cu postul de mâncare şi pe cel de purtare şi atunci vom fi vrednici de împărăţia cea plină de lumină neînserată a lui Dumnezeu”.
Iată că postul nu constă doar în abţinerea de la anumite alimente ci el este atât de natură trupească dar şi de natură sufletească. „Să postim dar post primit Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de minciună şi de jurământul mincinos; lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bine primit”.
Aşadar, „preacinstitul post, să-l săvârşim luminat, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos Dumnezeului nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bunei îndrăzneli”.
Dumitru Stăniloae – Părintele teologiei româneşti
03 ianuarie 2011
de Elena Bărbulescu
în mass media
[articol publicat în Lumină din Lumină, ediţia specială de Crăciun]
PARTEA A II-A. Activitatea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae. În decursul prodigioasei sale activităţi, Părintele Stăniloae a dat la iveală o monumentală operă, care însumează 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefeţe teologică, 35 cuvântări comemorative, 475 articole de ziar, 17 interviuri, 15 predici publicate şi 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio şi televiziune. Pe parcursul acestei impresionate creaţii teologice, Părintele Stăniloae a trecut în revistă şi a comentat pe larg, în perspectiva autentic patristică a Revelaţiei Divine, toate capitolele ce constituie obiectul cuprinzător al unui tratat de teologie ortodoxă. În conţinutul acestei opere descoperim ideile scânteietoare, ale unui om inspirat de Duhul lui Dumnezeu, care au contribuit la înnoirea teologiei şi la impactul ei asupra culturii contemporane. Motivul principal care s-a aflat la originea uriaşei reconstrucţii teologice pe care a intreprins-o de-a lungul întregii sale vieţi, ni-l arată chiar Părintele Stăniloae atunci când purcede la comparaţia dintre teologia dialectică, pe care a cunoscut-o în perioada studiilor sale din Germania şi teologia Sfântului Grigore Palama însufleţită de duhul gândirii patristice, caruia I-a consacrat unul din primele sale volume importante, asa cum am văzut mai sus. Iată ce ne spune eminentul nostru teolog, din acest punct de vedere: “în dialectică am găsit o imagine a unui Dumnezeu separat şi distant, în timp ce în teologia palamită am întâlnit un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el ca lumina prin rugăciune. Îl umple de energiile Sale, rămânând incomunicabil în fiinţa Sa, necuprins, apofatic”.
Diferenţa fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, una care închide pe Dumnezeu într-o transcedentă inaccesibilă şi alta care îl vede pe Dumnezeu coborând spre omul concentrat în rugăciune, constă în absenţa unui fundament spiritual la primul şi prezenţa lui în cel de-al doilea. Întreaga operă a Părintelui Staniloae este străbătută de dorinţa de a conferi învăţăturii dogmatice a Bisericii un fundament spiritual, de a crea o sinteză între teologie şi spiritualitate. (mai mult…)
Dumitru Stăniloae – părintele teologiei româneşti * partea I
016 decembrie 2010
de Elena Bărbulescu
în mass media
Date biografice. Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903, din părinţii săi Irimia şi Reveca, fiind ultimul din cei cinci copii ai lor, trecând la cele veşnice în anul 1993, la 90 de ani.
Locul naşterii sale a fost comuna Vlădeni, de lângă Braşov, de care este legat nu numai natural, dar şi spiritual. “În satul Vlădeni din Transilvania, în care m-am născut, am început să iubesc pe Dumnezeu şi lumea şi le iubesc si acum”. (Dumitru Stăniloae). Se pare că de această dată se întâlneşte cu Lucian Blaga, care spunea că eternitatea s-a născut la sat.
A urmat mai întâi cursurile unei şcoli confesionale ortodoxe, apoi pe cele ale Liceului “Andrei Şaguna” din Brașov, unde a învăţat germana şi franceza. După 1918, dorind să devină preot se mută in Bucovina, la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Îşi continuă studiile la Facultatea de Litere din Bucureşti, iar în 1925 apare primul său articol în care tratează despre problema muncii şi a proprietăţii în Noul Testament. Din îndemnul mitropolitului Nicolae Bălan, care deschisese Academia Teologică din Sibiu, şi-a reluat studiile sale teologice în 1926. Ca licenţiat, tânărul Dumitru a elaborat, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţa, o teză despre “Botezul copiilor”, încheindu-şi astfel formarea teologică primară.
O schimbare semnificativă în viaţa sa a avut loc între anii 1927 si 1929, când Dumitru Stăniloae a fost trimis la studii în Grecia, unde a audiat cursurile lui Hristu Andrutsos, personalitate cunoscută a teologiei greceşti. Deşi a rămas numai un an la Atena, totuşi tânărul Stăniloae considera că “teologii acestei perioade, deşi trăiau într-o epocă tulbure a istoriei Greciei moderne, avea geniul, fantezia, curajul de a face o teologie creatoare, fiindcă a trebuit să creeze manuale şi să dea o orientare noilor ramuri ale ştiinţelor teologice. Cu Andrutsos şi Rosis, teologia acestei perioade a făcut mai mult decât un pas”. [articol apărut în ziarul Lumină din Lumină] (mai mult…)
