Claudiu Mărăcine
(0 comentarii, 4 postări)
This user hasn't shared any profile information
Postări de Claudiu Mărăcine
Prejudecată şi sentinţă în istorie
03 februarie 2012
de Claudiu Mărăcine
în atitudine
“ISTORIA MĂ VA JUDECA!” (1 mai 1946) Plecând de la ultimele cuvinte ale Mareșalului Ion Antonescu în fața plutonului de execuție, vreau sa evidențiez grave prejudicii aduse cercetării istorice de intoleranța istoricilor români pentru momentele controversate ale istoriei.
Despre intoleranța în rândul istoricilor s-a exprimat și acad. Florin Constantiniu: “Astăzi, intoleranța se practică de pe mai multe poziții, dar la fel de virulent: o îndoială în privința datei bătăliei de la Rovine – 10 octombrie1394 sau 17 mai 1395 – atrage acuzația de lipsă de patriotism; crezi în autenticitatea înțelegerii dintre Tudor Vladimirescu, Iordache și Farmache, ești francmason; susții că decizia lui Ion Antonescu de a continua operațiile militare dincolo de Nistru era întemeiată, ți se lipește eticheta de naționalist-extremist; arăți că regele Mihai s-a opus sovietizării țării, pe loc ești declarat monarhist; îndrăznești să afirmi că în anii ’60-’70, N. Ceaușescu a adus României un prestigiu internațional, ți se răspunde că ești nostalgic…”
Evident, istoria nu trebuie să fie un instrument de manipulare ideologică sau să fie utilizată în promovarea ultranaționalismului, xenofobiei sau antisemitismului, dar totuși nu trebuie lăsat indiferenței trecutul nostru național așa cum îl prezintă unii de parcă noi, românii am fost și suntem ultimii de pe planetă, toți neavizații “știu” istorie pentru că această știință permite o părere proprie pe baza studierii unor surse istorice tendențios, care din păcate pot fi folosite în mod subiectiv. Vrei să evidențiezi o anumita “teorie”, cauți în documente acel detaliu care să-ți dea “dreptate”. (mai mult…)
24 ianuarie
022 ianuarie 2012
Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. [wiki]
Ecaterina Teodoroiu. Memento
013 ianuarie 2012
Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 14 ianuarie 1894, satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial. Primul imbold a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui. În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii.
Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplatită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toata lumea o iubea și o respecta. Odata, cand a cazut prizoniera, Ecaterina era pazita de un sergent neamt. In drumul spre comandamentul german, vazand ca nu reuseste sa-l convinga sa-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest fulgerator, a luat revolver-ul unui ostas mort si l-a indreptat catre sergentul neamt. Luat prin surprindere, el a predat arma si a ridicat mainile, iar Ecaterina l-a capturat si l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier. (mai mult…)
Vasile Udroiu * “Războiul din Răsărit – influenta sa asupra raporturilor dintre Putere si Opozitie”
28 noiembrie 2011
Lucrarea de față reprezintă o analiză echidistantă, bine coordonată și documentată, asupra raporturilor dintre Putere (reprezentată în speță de conducătorul Statului Român, Ion Antonescu) și Opoziţie (liderii partidelor politice istorice, PNL și PNȚ), raport aflat sub influența campaniei militare românești pe frontul din răsărit. Fără părtinire sunt prezentate cu anumite sensibilități, proeminentele personalități istorice în acțiunea lor pe scena istoriei, având ca țel refacerea frontierelor prin recuperarea teritoriilor pierdute în fatidicul an 1940… Ni se permite formarea unei imagini proprii asupra Războiului din Răsărit purtat de armata română; fapt posibil datorită expunerii științifice în baza unei documentații corecte a autorului, profesor de istorie. (mai mult…)
