Astăzi, 21 ianuarie, se împlinesc 21 ani de la moartea Prinţesei Ileana a României, fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, la vârsta de 82 de ani. Retrasă la o mănăstire din SUA, în ultimele trei decenii de viaţă, sub numele de maica Alexandra, fosta prinţesă a mai apucat să-şi vadă ţara natală, după Revoluţie, în septembrie 1990, cu doar patru luni înainte să moară.

Prinţesa Ileana s-a născut în sunetul a 21 de salve de tun – conform tradiţiei de la naşterea unui copil în familia regală – în Palatul Cotroceni, la 23 decembrie 1908 sau, pe stilul nou de calendar, la 5 ianuarie 1909. Era cea mai mică fiică şi penultimul copil din lista de şase, a viitorului cuplu de monarhi ai României, Ferdinand şi Maria. A crescut în atmosfera nesigură, instabilă, a Primului Război Mondial, la capătul căruia, însă, la 1 decembrie 1918, avea să se nască România Mare.

Prima femeie-căpitan de vas din România • Ileana a primit o educaţie solidă şi diversificată, conformă cu rangul ei. A învăţat engleza şi franceza de la mama sa, germana de la tată, a studiat sculptura cu marele artist Ion Jalea, iar pictura cu Jean Steriadi. Pasionată de călărie, automobolism şi iahting, a devenit şi prima femeie din ţară care a obţinut un brevet de “căpitan de vas”.

(mai mult…)

Maestrul in contestabil al basmelor și al poveștilor, Ion Creangă s-a născut pe 1 martie 1837, la Humulești, județul Neamț, dintr-o familie cu alți șapte copii, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Opera sa fundamentală, “Amintiri din copilărie”, este de fapt o autobiografie savuros scrisă, cu un farmec inconfundabil și un parfum aparte… La 16 ani este înscris la Școala Domnească din Târgu Neamț sub numele de Ștefănescu Ion, iar apoi la Școala catihetică din Fălticeni, “fabrica de popi”, sub numele de Ion Creangă. Pe 26 decembrie 1859, la 22 de ani, devine diacon al bisericii Patruzeci de sfinți din Iași, însurându-se cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu.

Ajunge învățător la Școala Primară nr. 1 din Iași, la îndrumarea lui Titu Maiorescu, și este exclus definitiv din rândurile clerului pe 10 octombrie 1872, deoarece și-a părăsit nevasta și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate inacceptabile cu statutul de diacon. În 1875 se cunoaște cu Mihai Eminescu, de care devine foarte apropiat. Timp de 6 ani, între 1883 și 1889, este bolnav de epilepsie, suferință care-i va provoca și moartea, pe 31 decembrie 1889, la doar 52 de ani. Pe 2 ianuarie 1890 este înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. Sursa: Libertatea.ro

Anul 1918 reprezinta în istoria poporului român anul triumfului idealului national, anul încununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe întreg spatiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei în 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe câmpul de lupta de armata româna în razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stapânirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.Aceste memorabile momente din 1918 au facut ca jertfa ostasilor români în primul razboi mondial sa nu fi fost zadarnica. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipa de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasa realizare a acestui popor. “În aceasta zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l asteptam de veacuri, pentru care am trait întreaga noastra viata nationala, pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gândit. A sosit ceasul în care cerem si noi lumii dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui ca robi rodul ostenelilor noastre”.

(mai mult…)