Arhivă pentru ianuarie, 2010
Ecologie • concurs [27.01.10] • Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” – Târgu Jiu
327 ianuarie 2010
de Elena Ciobanu
în concurs
• Elevi: Roșca Adelina-Alexandra (10B) • Orvas Lidia (10C) • Purdescu Gabriel (10C) • Țîru Ana-Maria (10B) • Ghinoiu Mihai Eugen (10B) • Ciocea Predan Robert Cristian (10B) • Coordonatori: Ciobanu Elena • Butoarcă Antoaneta • Murăriţa Daniel •
Le ţinem pumnii să ne reprezinte aşa cum merităm!
_____________________________________ «» _____________________________________
• ,,Ziua zonelor Umede” – 2 februarie – o zi importanta din punct de vedere al biodiversităţii. • In ţara noastră, la nivel internaţional au fost declarate 3 rezervaţii ale biosferei, precum şi 2 situri Ramsar. • Delta Dunarii are triplu statut international – Rezervatie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. • In Romania, zonele incluse in Conventia de la Ramsar sunt Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei. • Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad), dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta. • În Delta Dunarii nu au existat si nu exista servicii specializate pentru colectarea deseurilor menajere. Delta Dunarii, nu exista în acest moment depozite de deseuri care sa fie conforme normelor europene. • Populatia Deltei are un mod de viata neschimbat de secole. Implantarea umana discreta a permis supravietuirea uimitoarelor ecosisteme din Delta. • Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. • Multa vreme am crezut sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut – ca apa, prin imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea. •
_____________________________________ «» _____________________________________
Din materialele noastre…
Mike Godoroja & Blue Spirit • Blues Poems • Târgu Jiu
125 ianuarie 2010
de Daniel Murăriţa
în spectacol
Şcoala Populară de Artă – Târgu Jiu • Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional – Gorj • “Curtea cu Prieteni” prezintă spectacolul eveniment
Joi, 28 ianuarie 2010, ora 19.30, Casa de Cultură a Sindicatelor – Târgu Jiu. Intrarea liberă!
„Blues Poems” este un spectacol-proiect realizat de cei doi artişti, Mike Godoroja şi Dan Mircea Cipariu. „Cred că este un spectacol special şi cred că oamenii din Târgu Jiu au nevoie de aşa ceva”, a declarat poetul Andrei Novac, unul dintre organizatorii acestui eveniment inedit. Parteneri: [Club Piano] [Pandurul] [Radio Omega] [Radio Târgu Jiu] [Tele3 Tv] [Gorj Tv]
Premisele unui vis împlinit… • Unirea Principatelor Române • 151 de ani
023 ianuarie 2010
[wiki] • 24 ianuarie 1859
Unirea Principatelor Române a reprezentat sinteza unui îndelungat proces istoric, pornit de la conştiinţa unităţii de neam şi limbă a românilor din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, dublată de transformările socio-politice care au avut loc pe scena europeană în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Conştiinţa unităţii de neam s-a făcut simţită în principatele române încă din secolele al XV-lea – al XVII-lea. Ştefan cel Mare numea Moldova şi Ţara Românească Vlahia şi l’altra Vlahia (cealaltă Vlahie), în vreme ce tipăriturile în limba română din a doua jumătate a secolului al XVI-lea ale diaconului Coresi erau destinate tuturor românilor, întărind astfel unitatea lor culturală[1]. În 1599 Mihai Viteazul a fost primit cu însufleţire de către ţăranii români din Transilvania, care, în opinia cronicarului maghiar István Szamosközy, întemeiaţi pe încrederea ce le-o da un principe din poporul lor, s-au unit cu cei de acelaşi neam veniţi de dincolo şi s-au ridicat în toate părţile[2]. Cronicarii veacului al XVII-lea şi al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir au subliniat la rândul lor unitatea de neam şi limbă a românilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Exponenţii Şcolii Ardelene au preluat aceste idei şi le-au dezvoltat în lucrările lor, din această perioadă datând şi o însemnată manifestare politică a românilor din Imperiul Habsburgic: memoriul Supplex Libellus Valachorum (1791) prin care erau cerute drepturi politice şi economice pentru români[3].
Răscoala lui Tudor Vladimirescu (1821), precum şi Tratatul de la Adrianopole (1829) au însemnat eliminarea treptată a feudalismului şi debutul perioadei capitaliste în principatele române. Alături de cauzele originii şi limbii comune, unitatea începea să fie dorită şi din pricina avantajelor economice care decurgeau din aceasta: o piaţă internă unică şi intensificarea activităţilor economice, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Progresul era frânat însă de vechile relaţii feudale: exploatarea ţărănimii, multitudinea vămilor interne, privilegiile de clasă, suzeranitatea Porţii Otomane care impunea vămi scăzute la import şi solicita tribut, zaherea şi peşcheşuri multiple. Această stare de lucruri putea fi depăşită prin crearea unui stat unitar puternic, cu o economie dezvoltată, care să poată să-şi obţină independenţa[4].
Această dorinţă de unire a celor două principate a fost exprimată atât în 1829, cu prilejul Tratatului de la Adrianopole, cât şi în 1831-1832, în cuprinsul Regulamentelor Organice ale Moldovei şi Ţării Româneşti[5]. Activitatea culturală din deceniile 4 şi 5 ale secolului al XIX-lea a contribuit din plin la renaşterea conştiinţei naţionale în cadrul păturilor largi ale populaţiei. În această perioadă este intensificată utilizarea termenilor român, România şi Dacia: Vasile Alecsandri compune Deşteptarea României, iar Alecu Russo Cântarea României; apar ziarele Curierul românesc de ambe sexe (Bucureşti, 1829), Albina românească (Iaşi, 1829), Dacia literară (Iaşi, 1840), Magazin istoric pentru Dacia (Bucureşti, 1844), Pruncul român (Bucureşti, 1848), România viitoare, Republica română şi Junimea română (Paris, 1850-1851)[6].
Revoluţia de la 1848 a permis apariţia primelor programe politice de anvergură ale paşoptiştilor români, care prevedeau unirea deplină a Moldovei cu Ţara Românească. Şi în Transilvania, românii adunaţi pe câmpia de la Blaj în data de 3 mai 1848 şi-au exprimat dorinţa: noi vrem să ne unim cu Ţara!. După înăbuşirea revoluţiei, paşoptiştii au fost exilaţi şi şi-au continuat activitatea de propagandă în statele europene: Anglia, Franţa, ţările italiene, Rusia. Oamenii de stat ai Angliei şi Franţei au primit numeroase memorii, iar numeroase personalităţi culturale europene şi ziare progresiste au îmbrăţişat cauza românească[7]. [Enciclopedia României]
Ştiaţi că?
- Hora Unirii a fost imnul mişcării naţionale care a unit Moldova cu Ţara Românească, şi a fost scris de Vasile Alecsandri?
- Lui Vasile Alecsandri i-a fost propus să preia tronul Moldovei, însă acesta a refuzat, pentru a înlesni Unirea Principatelor?
- Până la Unirea Principatelor şi secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, un sfert din teritoriul arabil al ţării aparţinea mănăstirilor închinate bisericilor orientale?
- În anul 1891 un ţăran din comuna Ilva Mică, Vasile Eremie, a colecţionat pe paginile albe ale unui calendar tot ceea ce se scrisese în acel an în ziarele româneşti despre ziua de 24 ianuarie.
Bikerii solicită primăriei un spaţiu unde să se antreneze
9
Zeci de tineri au „zburat“ astăzi cu bicicletele peste o rampă de un metru înălţime. Momentul săriturilor peste unul dintre biciclişti a făcut senzaţie printre trecători.
Trăiesc o mulţime de senzaţii contradictorii şi trec foarte repede de la nesiguranţă la emoţie, nebunie şi bucurie. Este vorba despre doisprezece biciclişti târgujieni, care au un hobby la care mulţi copii de vârsta lor nici măcar nu se gândesc. Aceştia practică „freestyle mountainbike“ de aproape doi ani, reuşind să-şi cumpere bicicletele, deloc ieftine, prin forţele proprii. Copiii, cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, au făcut astăzi spectacol în centrul oraşului, unde şi-au amenajat o rampă specială pentru sărituri. Alexandru Stolojanu, cunoscut de prietenii lui sub pseudonimul Evo, are 15 ani şi practică acest sport de opt luni, însă se descurcă de minune atunci când trebuie să sară peste un obstacol, care, adesea, este chiar unul dintre prietenii lui.
„Am învăţat singur aceste scheme şi sunt pasionat în special de coborâtul montan. Bicicleta mea costă aproape două mii de euro şi mi-am cumpărat-o singur. Pot să spun că, dincolo de pasiune, există şi dorinţa de a slăbi şi de a mă menţine în formă. Visul meu este să particip la vară la concursul de bikeri, organizat la Petroşani“, spune Evo (Alexandru Stolojanu, 9C, Energetic Nr.1).
Sare cu bicicleta peste prietenii lui
Există în grupul de bikeri din Târgu-Jiu şi un puşti, de 12 ani, care nu se lasă mai prejos decât prietenii lui, atunci când vine vorba de săriturile pe rampă. Adrian Căpraru, care se autointitulează Hussar, a învăţat să meargă pe bicicletă în urmă cu trei ani, iar de un an, practică acest sport , pe care l-a învăţat de la prietenii din clubul Bikers Târgu-Jiu. „Bicicleta mea este făcută pe bucăţi şi costă aproape 4500 de lei. Sunt în clasa a V-a la Spiru Haret, iar în timpul liber ies cu prietenii să punem în practică anumite scheme. Am vrea să avem un spaţiu special amenajat pentru acest sport. Oricum, oamenii se opresc şi se uită la noi“, declară băiatul de 12 ani. [Adevărul de Seară - Târgu Jiu]
<i><b>Eminescu nu a existat…</b></i>
014 ianuarie 2010
160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 Ipoteşti -15 iunie 1889 Bucureşti)… [biografia] [opera] [org]
TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME [Marin Sorescu]
Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
“Mioriţa” şi “Luceafărul” şi “Scrisoarea III”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus… EMINESCU.
[citiţi un interviu inedit cu Mihai Eminescu]
